M-am intalnit ieri cu o adiere,
Ce alene se pierdea in parul meu;
Mi-a soptit la ureche o mangaiere,
Un basm de saruturi din cuvantul tau…
La brat, cu marea m-am plimbat,
Pe tarmul sufletului
De-as putea opri timpul sa nu mai rumege
Aripi cu clipe dulci de pasari calatoare;
Atunci as sti cum as putea infrange
Uraganul vietii din sufletul ce moare...
De-as putea opri timpul ca sa
Cu mainile-mi tremurande dorul ti-ascuprinde,
l-as saruta pana am sa uit de mine,
Iar ochii-mi ti-ar iubi buzele-ti suferinde,
Fiinta-mi toata ar evada spre tine.
Iar bratele-ti flamande de
Tristi ochii imi sunt, genele aplecate,
Caci bratele-mi sunt pustii in fiece noapte;
Bratul tau e bezna, unde m-am ratacit,
Chipul tau e o umbra... IAR EU VREAU S-O SIMT...
Ce dor imi e de
Ceata… sufletu-mi e ceata,
Cu ochi tristi, cu gheare lungi,
Tesut intr-o forma de viata
De care ti-e frica si o alungi…
Nu stiu unde sa ma duc,
Asa stravezie, n-am loc nicaieri;
De mana-ti
Copil din nou am reanviat,
Cu suflet mic, ratacitor,
Intr-o clepsidra impaiat
Printre secundele ce mor…
Copil din nou m-am renascut,
Cu ochi mirati la filmul mut:
Clishee de imagini
Nu fugi… mai stai o clipa
Durere… sa-ti numar pasii
De pe strune, de pe prispa,
Ce-au cantat note de astri…
N-am sa mor – sufletul spunea,
Dintr-o pestera cu balauri;
In flacarile lor
Azi, soarele venit-a din nou,
Sa raza uimit de iarna asternuta
Pe floarea din glastra dintr-un ecou;
Pe o chemare de dor neanceputa…
In inima verde el vesnic zambeste,
Iar lumea, ce-mi pare
Eu sunt visul pierdut
In rani de timp…
Eu exist si respir
Alte lumi cu alti sori, cu alte veri,
Iar ochii-ti nu vor sa vada
Zambetul verilor…
Eu sunt aici
In dimensiuni de
Ce dulce gand mi se revarsa in umbre,
Sa fiu o printesa cu ochi de mure,
Sa traiesc ireal in cartile sumbre,
Sa ma pitesc printre ani si plete sure;
Ce jalnic destin se ascunde intre stele,
Sa
Nu-mi pot uita mâinile,
Cum adunau zorile
Din privirea ta de soare,
Din alabastrul tău de mare…
Iar când inelul soartă cu piatra-i ce straluce
Își țese strânsoarea-i pe deget inelar,
Atunci
De ce plângi tu, înger scump…
Aripile nu-ți mai ajung
Să-mplinești Raiul cu ele
Și să frângi mii de zăbrele…
Îngerul, cu privirea-i lacrimă
Mi-a vorbit cu patimă
Și-am citit pe chipu-i
Carule, sortit ai fost să fii Ursă,
Unde sorii încă n-au apus,
Cu caiii tăi bălani, hamuri de argint,
Cărând mii de ani, tropot neobosit…
Mereu treci pe la fereastra mea,
Unde stau cu
Pe un colț de curcubeu,
Stă minune, mândrul zeu:
Este Soarele-răsare,
Ce râdea cu raze-n zare.
O poveste ne va spune,
Cocoțat în vârf de lume,
Iară iarba unduietoare,
Torcea vântul în
Demult, iarna mă ucise;
Câte porți și câte vise
Se inchiseră într-un lacăt
Făr` de chei și făr` de capăt.
Pe mâna iernii am răstignit
Al meu pas timid, livid,
Înghețat de doruri grii…
Vis
Știați că în lumea verde
Soarele răsare de două ori…
Iar sacu-i galben, nu poți crede,
Că-i plin de sute de comori…
Azi, norii sunt mai grăsuni,
Cumătra ploaie a gătit minuni;
Au mâncat norii
Plămădit-am sufletului raze,
L-am așezat pe boltă
Acolo, printre îngeri;
Cu note angelice,
Îngerii i-au pictat strălucirea…
Am adunat polenul florilor,
Am construit o scară de visuri,
Pe care
Privesti cum sufletu-mi livid
Se consuma-n pustiul insipid,
Cum evadeaza in neant…
Iubire neagra… Dorul vibrant
Vaduv e astazi, maine la fel este,
Apune in finalul de poveste;
Pe ultima fila
Stii-vei tu oare ce-i durerea de suflet,
Cand spasmele timpului se omogenizeaza-n urlet...
Ah... toate sagetile otravite
In al meu suflet sunt proptite;
Ma arde, ma chinuie rana mea adanca,
Privit-ai vreodată un ciorchine,
Ce ascunde o poartă către mine…
Iubirea-mi în el a adunat în vii,
Bob cu bob… doruri arămii…
Sute de mii de doruri arămii,
Câte în palmă nu poți să le
Lumânare cu lumina-ți de Lună lină,
De-ar putea, să-ți cânte focul rândunici,
Pajiștea albastră ți-ar fi plină
De Albă ca Zăpada, de țanțoșii pitici…
Îți mesteci molcomă dorințele de
