Jurnale

Eu sunt visul pierdut In rani de timp… Eu exist si respir Alte lumi cu alti sori, cu alte veri, Iar ochii-ti nu vor sa vada Zambetul verilor… Eu sunt aici In dimensiuni de

Stii-vei tu oare ce-i durerea de suflet, Cand spasmele timpului se omogenizeaza-n urlet... Ah... toate sagetile otravite In al meu suflet sunt proptite; Ma arde, ma chinuie rana mea adanca,

Ceata… sufletu-mi e ceata, Cu ochi tristi, cu gheare lungi, Tesut intr-o forma de viata De care ti-e frica si o alungi… Nu stiu unde sa ma duc, Asa stravezie, n-am loc nicaieri; De mana-ti

Tristi ochii imi sunt, genele aplecate, Caci bratele-mi sunt pustii in fiece noapte; Bratul tau e bezna, unde m-am ratacit, Chipul tau e o umbra... IAR EU VREAU S-O SIMT... Ce dor imi e de

Cu mainile-mi tremurande dorul ti-ascuprinde, l-as saruta pana am sa uit de mine, Iar ochii-mi ti-ar iubi buzele-ti suferinde, Fiinta-mi toata ar evada spre tine. Iar bratele-ti flamande de

De-as putea opri timpul sa nu mai rumege Aripi cu clipe dulci de pasari calatoare; Atunci as sti cum as putea infrange Uraganul vietii din sufletul ce moare... De-as putea opri timpul ca sa

M-am intalnit ieri cu o adiere, Ce alene se pierdea in parul meu; Mi-a soptit la ureche o mangaiere, Un basm de saruturi din cuvantul tau… La brat, cu marea m-am plimbat, Pe tarmul sufletului

Trait-a inima-mi un inselator vis, Dar ochii-mi pribegi la timp i-am deschis; Am sa-mi leg inima cu lanturi, Apoi voi sapa si niste santuri, Pamant peste ea am sa batatoresc, Spini si umbre o

Sunt aici, cum nu ma vezi… Verde spiridus eu sunt; Ratacit in ganduri verzi Si in dorul tau carunt… M-ai chemat, eu am venit, Cu cheia magica am deschis Al tau suflet trist,

Un bastonas, un cerculet, o liniuta… Un cuvant, o idée… o dorinta… In pana ta timida ce m-as mai furisa, In marea de cerneala sa invat a mai visa, In lumea ta de semene sa sper a mai

________________________________________ Da, am iubit... nu mi s-a parut, Prin toate fazele Lunii iubirea-mi a trecut: \"Noua\" a fost candva, Iar lumea imi parea Mii de cristale de dor

Privirea-mi secole impresoara De dor, de-amar, de cantec, de suspin, Timida mea suflare inconjoara Zambetul amar al aprigului destin. Toate iubirile din lume… din alte lumi Le-a trait al meu

Mi-e inima doliu… cum am devenit Din o mie de trairi… un vis de odinioara, Cand o prima scanteie din focul iubit Se nastea murind pentru intaia oara… Mi-e sufletul rosu, cu lacrimi

Cum de au reusit sa stranga Maretia muntilor la un loc; Cum de-am reusit sa ma pierd infranta In ochii tai... doar dintr-un joc... De ce in cale mi-au iesit, Mareti ca muntii, ochii tai; O

Eu inteleg ce nimeni nu intelege, Picurii de timp, ce pretiosi ne sunt. Mai ai o sansa, ca sa poti alege Sa devii un soare sau un nor carunt… Florile de suflet nu pot fi ucise, Portile