SUSPINE

Stii-vei tu oare ce-i durerea de suflet, Cand spasmele timpului se omogenizeaza-n urlet... Ah... toate sagetile otravite In al meu suflet sunt proptite; Ma arde, ma chinuie rana mea adanca, In chinurile iadului privirea ta m-arunca... Astea toate patimesc din ziua in care Sufletu-mi m-a parasit pentru o sarutare... Ca o lumanare m-am topit, Cand suflarea-ti imi mistuia trupul; Cu toate pacatele lumii m-am rastignit, Sfarsitele-mi puteri s-au luptat cu timpul... Cate strigate planse s-au pierdut in noapte... In zadar insa au fost toate...