poem 1

Privirea-mi secole impresoara De dor, de-amar, de cantec, de suspin, Timida mea suflare inconjoara Zambetul amar al aprigului destin. Toate iubirile din lume… din alte lumi Le-a trait al meu suflet mic… Ce-as mai putea cata in juru-mi, In universul omului… NIMIC… Inima omului minciuna o slaveste; Tot ce crede el ca simte e fumul Anticelor patimi… Doar pe sine se iubeste; Spre adevaruri sacre inca nu a gasit drumul. Cenusa hranit-a confuzele trairi, Pulberea lor… flori de dor imi par; Din cenusa renescut-au inocentele priviri Si-n cenusa se sting, caci sunt in zadar…