Poezie
LUMÂNAREA
1 min lectură·
Mediu
Lumânare cu lumina-ți de Lună lină,
De-ar putea, să-ți cânte focul rândunici,
Pajiștea albastră ți-ar fi plină
De Albă ca Zăpada, de țanțoșii pitici…
Îți mesteci molcomă dorințele de foc,
Privirea-ți jucăușă spunându-mi toate cele;
Sufletu-mi rânjind, intră și el în joc
Cu zmeii, cu zânele din basme de surcele.
Þi-am stins apoi văpaia liniștită;
În uitare sufletul mi s-a cumințit.
Acum dormi în sfeșnicul tău spășită,
Mai fumegi încă un gând rătăcit.
Aștepți ziua ce va avea să vină,
Pe cel din urmă drum să mă conduci;
Îmi vei da pace, îmi vei da lumină
Și basmele din făclii să mi le dai atunci…
Vremea-mi se strânge, strânge…
001.919
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Nicoara
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Nicoara. “LUMÂNAREA.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-nicoara/poezie/1769356/lumanareaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.