Poezii

Plămădit-am sufletului raze, L-am așezat pe boltă Acolo, printre îngeri; Cu note angelice, Îngerii i-au pictat strălucirea… Am adunat polenul florilor, Am construit o scară de visuri, Pe care

Privit-ai vreodată un ciorchine, Ce ascunde o poartă către mine… Iubirea-mi în el a adunat în vii, Bob cu bob… doruri arămii… Sute de mii de doruri arămii, Câte în palmă nu poți să le

Demult, iarna mă ucise; Câte porți și câte vise Se inchiseră într-un lacăt Făr` de chei și făr` de capăt. Pe mâna iernii am răstignit Al meu pas timid, livid, Înghețat de doruri grii… Vis

De m-aș întoarce la anii desculți, Ce dănțuiau înaintea-mi în pridvor… Suflete horopsit, ai vrea să-i mai asculți; Pecetea unui sărut pe fruntea lor Aș pune… și din nou aș învăța Să zbenguiesc

Când îmi vei spune PLEACÃ… atunci eu voi pleca, Dar inima-mi zburlită rămâne în mâna ta; Ea vrea să trăiască, iar în pieptu-mi e moarte, Doar ochii tăi mă-ndrumă în eterna-mi noapte… Dar geana

Știați că în lumea verde Soarele răsare de două ori… Iar sacu-i galben, nu poți crede, Că-i plin de sute de comori… Azi, norii sunt mai grăsuni, Cumătra ploaie a gătit minuni; Au mâncat norii

Pe un colț de curcubeu, Stă minune, mândrul zeu: Este Soarele-răsare, Ce râdea cu raze-n zare. O poveste ne va spune, Cocoțat în vârf de lume, Iară iarba unduietoare, Torcea vântul în

Carule, sortit ai fost să fii Ursă, Unde sorii încă n-au apus, Cu caiii tăi bălani, hamuri de argint, Cărând mii de ani, tropot neobosit… Mereu treci pe la fereastra mea, Unde stau cu

Nu sunt, nu voi să fiu Un regret de pas târziu, O stea de suflet întunecată, O fereastră îndoliată. Mi-s soare cu raze petale Pe-un petec de cer, pictat în zare De-o mâna frumoasă de

De ce plângi tu, înger scump… Aripile nu-ți mai ajung Să-mplinești Raiul cu ele Și să frângi mii de zăbrele… Îngerul, cu privirea-i lacrimă Mi-a vorbit cu patimă Și-am citit pe chipu-i

Sunt o fereastra deschisa, Dar nu-mi ajunge sufletul Sa imbratisez soarele; Intre doua lumi mi-s prinsa, Dar nu-mi ajunge urletul Sa-ti cant izvoarele… Sunt brate deschise, Dar nu-mi ajung

Nu-mi pot uita mâinile, Cum adunau zorile Din privirea ta de soare, Din alabastrul tău de mare… Iar când inelul soartă cu piatra-i ce straluce Își țese strânsoarea-i pe deget inelar, Atunci

Fost-am rapita ieri de o lume Cu fiinte reale si iubiri firesti, Unde fiece iarba are un nume: Si totusi mor in dezamagiri lumesti. Azi, mi-am inchis pacatele-n jurnal, Pe care-l ingrop in

Am avut azi-noapte un vis, Cu un inger ce cade-n abis; Cu spasme ochii am deschis; O lacrima de sange am intins… Am plans… Cu micimea bratelor am cuprins Ingerul frumos, tacut, invins, Ce-n

Ce dulce gand mi se revarsa in umbre, Sa fiu o printesa cu ochi de mure, Sa traiesc ireal in cartile sumbre, Sa ma pitesc printre ani si plete sure; Ce jalnic destin se ascunde intre stele, Sa

Imagini scrobite, Imagini zdrobite, Imagini stropite, Imagini clatite, Imagini calite, Imagini iubite, Imagini palite, Imagini strivite, Imagini platite, Imagini sortite: IMAGINI

O petala a cazut… si inca una… Picuri de dor ca cad intruna Peste regrete invinse pe alei, Peste chipuri inramate-n zei… Iar rozele mor… Pe un picur de timp zacea intins Un suflet pribeag cu

Azi, soarele venit-a din nou, Sa raza uimit de iarna asternuta Pe floarea din glastra dintr-un ecou; Pe o chemare de dor neanceputa… In inima verde el vesnic zambeste, Iar lumea, ce-mi pare

D-zeu mi-a pus in palma O pana... Iar eu credeam ca e destinul; Si am cantat cu ea Lumea si soarele si viata… D-zeu mi-a pus in palma O pensula… Iar eu credeam ca e sufletul; Si am pictat

Nu fugi… mai stai o clipa Durere… sa-ti numar pasii De pe strune, de pe prispa, Ce-au cantat note de astri… N-am sa mor – sufletul spunea, Dintr-o pestera cu balauri; In flacarile lor

Copil din nou am reanviat, Cu suflet mic, ratacitor, Intr-o clepsidra impaiat Printre secundele ce mor… Copil din nou m-am renascut, Cu ochi mirati la filmul mut: Clishee de imagini

Privesti cum sufletu-mi livid Se consuma-n pustiul insipid, Cum evadeaza in neant… Iubire neagra… Dorul vibrant Vaduv e astazi, maine la fel este, Apune in finalul de poveste; Pe ultima fila

Tu auzi tacerea din jurul meu… E vantul nauc pe coada de zmeu, Ce s-a inaltat in visul de-altadat, Ce zace intr-un colt, livid… uitat… Nu stii… este rebelul vis in care O printesa credea ca

Viața-mi amuțește în ochii tăi Ca un astru în hăul nopții; O poartă uriașă sunt ochii tăi...iar eu, O cheie nepotrivită în lacătul sorții. Ce-ar fi, dacă m-aș regăsi Într-o istorie de

Nu plânge timp cu pletele-ți surii; Sunt clipe de ani cu amintirile vii; Sunt nostalgii de toamnă pe alei așternute; Sunt suflete calde ce vor să te sărute… Nu plânge inimă cu visu-ți de

La poarta Soarelui, un suflet Bate timid cu picuri de urlet Si vrea sa apuna prin zabrele Raza-I stinsa in fumuri grele… Dar lacatul e mare, cheia ratacita; Speranta arzanda este

Am avut un vis razlet: Plete din povesti alintau dorul suferind; Dimineata m-am gasit traind; Nu stiu, m-am trezit sau iar visez... Vantului i-am invatat cuvantul, Tremurul din suflet il

Bratu-mi am intins, in palme sa apuc Lumile ascunse din frunze ruginii; Nu voi sa fie moarte in clipe ce se duc In toamna purpurie cu priviri tarzii… Nu te prabusi ploaie pe al ingerului

Lumânare cu lumina-ți de Lună lină, De-ar putea, să-ți cânte focul rândunici, Pajiștea albastră ți-ar fi plină De Albă ca Zăpada, de țanțoșii pitici… Îți mesteci molcomă dorințele de