Poezie
TOAMNA ROZELOR CE MOR...
1 min lectură·
Mediu
O petala a cazut… si inca una…
Picuri de dor ca cad intruna
Peste regrete invinse pe alei,
Peste chipuri inramate-n zei…
Iar rozele mor…
Pe un picur de timp zacea intins
Un suflet pribeag cu pulsu-I stins,
Cu anii ninsi la rascruce de drum,
Cu nostalgii ce renasc din scrum…
Iar visurile dor…
Mustul e astazi negrul sange
Al dorului din bobi zdrobiti usor;
E timpul, ce intre clepsidre frange
Secunde nebune de viata, de amor…
Ciorchinii-s pustii…
Zadarnic plangi suflet iubit,
Chipul iti e acum livid,
Impietrit pe brate reci
De moarte, ce te tin pe veci…
E toamna rozelor ce mor,
A visurilor ruginii ce dor…
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Cheama-ma iubire, cheama-ma viata,
Ma voi trezi din moarte, voi iesi din ceata;
Saruta-ma cu suflul cald de vara,
Iar buza-mi stravezie va rade iara…
Salveaza-mi rozele ce mor,
Ucide visurile care dor…
001.863
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Nicoara
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Nicoara. “TOAMNA ROZELOR CE MOR....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-nicoara/poezie/1769543/toamna-rozelor-ce-morComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.