Poezie
CÂND ÎMI VEI SPUNE: PLEACÃ...
1 min lectură·
Mediu
Când îmi vei spune PLEACÃ… atunci eu voi pleca,
Dar inima-mi zburlită rămâne în mâna ta;
Ea vrea să trăiască, iar în pieptu-mi e moarte,
Doar ochii tăi mă-ndrumă în eterna-mi noapte…
Dar geana ți-ai ferecat, privirea ți-ai ascuns
De floarea-mi ofilită ce moare încet, încet;
Petalele-mi firave cu doruri ai străpuns,
Plecând apoi grăbit, fără un regret…
O ultimă petală de toamnă ruginie
Se așterne-n calea-ți pe o lacrimă târzie,
Îmbrățișând cu dor umbra ta grăbită,
De nostalgii verzi, sub talpa-ți, e zdrobită…
O doare atât de mult, să urle ar fi vrut;
Cu lacrimi împletite pe bărbie… a tăcut
De teamă să nu sperie pasul tău iubit,
Ușor, trecând nepăsător… grăbit…
Când îmi vei spune PLEACÃ… atunci eu voi pleca,
Dar inima-mi zdrobită rămâne în mâna ta;
Îngroap-o te rog, în ale timpului ruine…
Eu am murit demult, cu brațul întins la tine…
002.053
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Nicoara
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Nicoara. “CÂND ÎMI VEI SPUNE: PLEACÃ....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-nicoara/poezie/1770443/cand-imi-vei-spune-pleacaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.