Carmen Andreea Anghelina

oprește zborul rațiunii tale în sunet argintiu de sistrum să-mi poți auzi sub unghii atomii selenei și cântul apei tainice în care doarme pacea mateloților fenicieni în lumea aceea totul e

La început a fost o zi… tic-tacul ceasurilor adormite în trupul meu albastră mare sărută degete-nflorite mai știi? muguri treziți de așteptare săruturi dorm acum în cripte organice și ochii

Uite,\'ți fac azi o favoare, (E a nu știu câta oară!), Fi\'ndcă-mi ești „admiratoare” Am să-ți dau apă la moară! Și-ncă acesta nu e baiul, Dar războiul nu m-atrage, Deși tu te ții ca

Prin popor ar fi o vorbă: Grijă, să nu dai in groapă! Și-apoi, de te frigi cu ciorbă, Unde dai, și unde crapă?! De te scoli prea dimineață, Tu departe-ajungi, cu roaba, Chiar de unii te

Văd că ai stere(otip), De arunci manușa grea Ai pierdut cumva vreun tip Rătăcit sub…fusta mea?! Și, in genere nădragi Port mereu, așa că, iată: Ai grijă unde te bagi, S-ar putea să nu fiu

Cum ziceam, sunt o deșteaptă Dar și-o mare filosoafă, De aceea, zic în șoaptă: La Mulți Ani!(iertați de gafă!)

Ca să fiu astăzi onestă, Am s-o spun pe aia dreaptă: Sunt teribil de modestă! (Și-s modestă…că-s deșteaptă!)

De trei ori, de nouă ori La izvor mă scald în zori, Fă-mă, Doamne,-albastră floare, Dăruie-mă lui mirare, Fă-mă –așa și mult și prea, Dăruie-mă lui, de-o vrea. Buza mea fumează

Aș vrea să fii cu mine aici, ai putea atinge timpul și locul din care-mi sorb puterea și răbdarea și gândul că sunt…Și-aș vrea ceva, dar nu mai știu ce, căci uneori o iau înaintea gândului, dar

cu somnul pe umăr sosisem aici tânjind după forma din lutul căprui prin mii de celule se plimbă un bici un șarpe-n coloană cu gânduri haihui mai dragă mi-ar fi acum mântuirea tăcerile ghem se

Unei angajate de la fabrica de becuri: La Fieni, o angajată Și nativă din berbec A rămas însărcinată: De, așa-i când calci pe bec! Unei angajate la fabrica de apă grea: Angajată să

Un gropar plângea aceste Nedreptăți, nevoie mare: Marfă multă, deși este, Toată-i încă... în picioare!

Privesc la ea, așa cum stă cu tâmpla sprijinită-n palme...de parcă în spatele acestei palme și al șuvițelor ar încerca să-și apere intimitatea...e frumoasă, îmi zic...nu-i văd ochii...oare de ce poza

Îi place berea, nu-i tăgadă, De ani în șir o soarbe sănătos Și a ajuns astfel să creadă, Că berea îl găsea pe el...gustos!

V-ați pus serios pe șagă, Mi-ați facut capul pătrat, Nu c-ar fi rotund si-o doagă, Îmi lipsea cu-adevărat! Transformată-n amazoană, Cu jungherul prins în brâu, Mă trezii, în mare

Sfatul meu, nativi iubiți, Celor ce v-aniversați: Aveți grijă ce-nghițiți, De asemeni...ce varsați!

mi-a nins lumină palidă prin gene și am topit-o-n litere pe coli un menuet albastru-mi curge-n vene plângând cai albi ce mor înfrânți la poli durere-nmugurită și șoptindă mai mușcă visuri triste

Tu te întrebi de poate sunt reala, Eu îți răspund c-am fost și înca sunt, Topești nămeți cu sânge de cerneală, Îngenuncheri în trupul meu mărunt... N-auzi în gândul meu cum cântă fluturi În