Poezie
Stii tu?
Sonet
1 min lectură·
Mediu
Cu somnul pe umăr sosisem aici,
Tânjind după forma din lutul căprui
Și-i șarpe-n coloană cu gânduri haihui,
Ce-n mii de celule îmi plimbă un bici.
Mai dragă mi-ar fi mântuirea acum,
Tăcerile ghem se răsfiră din nou,
Cu-adâncă visare prin pietrele ou
M-aș strânge sub cercuri de foc și de scrum.
Pe calea spre casa, lumini, filiform
Din veacuri mi-apasă troiene de nu,
Cu albul din ochi rasturnat eu adorm
Născând pe sub pietre ovale atu,
Întrupă-mă viu anotimp punctiform
Știu carnea să-mi plâng, să mă numeri, știi tu?
Textul este o variantă ușor prelucrată a altui text postat in data de 31.01.2005 cu titlul „Dumnezeu numără lacrimile…” Cer pe această cale scuze cititorilor care au lecturat si celălalt text și mulțumiri pentru înțelegere.
023.392
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Andreea Anghelina. “Stii tu?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-andreea-anghelina/poezie/104553/stii-tuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BGeu deja am incercat sonetul, cu cateva ceasuri mai devreme :)Se pare ca a dat \"sonetistica\" sa ma exprim asa, in noi. Cum toate au un inceput, precum si un sfarsit, sper sa nu te opresti aici, chiar daca forma exacta de silabe nu l-ai respectat, ca si in cazul meu, de altfel, ci sa continui.
0
Imi place curgerea primelor doua strofe, in celelalte doua am mici retineri, un pic fata de ritm, dar si fata de fond.
Cu drag,
Daniel
P.S. Vezi, incercam sonetul in acelasi timp!? :)