caii albi ce mor...

Tare-as fi vrut sa pot pastra comm-urile da\' nu mai stiu cum sa fac...mii de scuze tuturor...

mi-a curs si mie in vene placere de la
poemul tau topit
da , am muscat din tristetea lui si parca
pe alocuri imi aduce aminte de copilarie
(numai domnul stie de ce)

balsam pe inima mea sunt cuvintele tale acum dupa toata harababura care-am creat-o apasand gresit o tasta...sper doar sa dea lumea dovada de umor...de,s-au razbunat caii ceia pe mine ca prea m-am chinuit sa-i omor...stii tu ce stii...

cu drag
Andreea

N-aveam nici o îndoială că mai poți scrie vers frumos, și crede-mă, știu despre ce frică e vorba. Zicea bine peia, unde-i umor fin, tre\' să fie și spirit, însă umorul e doar supapa de siguranță. Să vedem dar ce asigură ea la tine.
Bagă de seamă, nici nu știi cum peste noapte, dacă privești cu suflet spre dânșii, caii ceia vor căpăta zurgălăi și vor zburda așa iute pe zăpada hârtiei, că nu-ți vei mai aminti cum e să nu poți așterne gând nou.
*vezi că ai un mic typo \"durere-nmugurută\"
*chiar, nu trebuia să ștergi așa repede versiunea anterioară :)))
Felicitări!

Tare fain m-ai stii tu sa le-ntorci din condei de nu mai stie bietul om de razi sau plangi, da-l razi sau il plangi...despre cei cai...din albi cred ca mi se vor face in curand verzi...da\' parca mai bine cai decat stele...verzi :) vazui si io cela typo, da\' dupa gafa de dimineata ma tem sa ma mai apropii de locu\' cela cu corectura...:))si sa stii ca tare mi-e drag si bine sa-ti gasesc urma prin nisipurile plajei mele...:))

cu tare drag,
Andreea-Carmen

De unde naiba ti-au mai venit si caii acuma?:)) Chiar vrei sa nu mai stie lumea daca tu esti tu sau esti eu?!... Si pentru cã (presupun) nu ai habar ce a fost, acum ceva vreme, (pe site)... o sã-ti spun cã mai gãsesti un cal si pe la mine prin paginã si bineinteles era tot alb (se putea altfel?).;)
Câteva versuri din poezia ta mi-au amintit altele foarte dragi mie (\"și-n degete îmi țipă să se-aprindă
o herghelie de cai albi fierbinți\")

\"De-ai mai putea veni, precum veneai,
Luminã vinovatã, sfântã fardelege,
Ar invia, în mine, popoarele de cai
Pe care nimeni, astazi, n-ar mai putea sã-i lege\".

Felicitãri Carmen! Frumoasã poezie!

Dupa multele ce s-au intamplat, imi ziceam de curand ca sigur Dumnezeu are simtul umorului si ca initial ne-a conceput ca pe doua gemene monozigote dar ca s-a incurcat ulterior la taste cam ca mine azi, legat de textul asta, de am iesit noi cum am iesit si pe unde, adica diferit da\' nu prea...asa ca in tot ce-i legat de tine nimic nu ma mai mira
si daca o sa-mi spui ca-ti plac si inorogii...apoi ca-i clar, de nici nu mai am nevoie de confirmari de la tata, si chiar de-ar nega tot nu-l cred ca las\' ca stiu eu mai bine si am si dovezi si bine fac...de tac da\' nu prea mult ca uite spun sa stie lumea ca tare-mi esti la suflet chit ca la inceput tare te-as fi scarmanat ca ma umbreai da\' acum cand vad ca umbra-i una...multumesc, suflet drag...

motto:
\"un somn spre nicairi ars de cosmaruri
imi frange caii albi infranti la poli\"
(Anghelina Andreea)

nevrande ca sa-ti vand gogoshi
itzi zic: calaresc pe ani
ce nu sunt deloc carlani
dar uite ce cai frumosi!

P.S. Poezia e traznet dar ce e cu tristetzea si pesimismul asta la o varsta asa de frageda? Eu daca as fi prin vecinatatea lui 43 m-as mai insura odata si mi-as pastra si actuala sotie...

Eu m-as insura si prima oara da nu ma mai ia nimeni nici de nevasta, daramite de sot...ca de aia mi-e si drag numele asta Andreea, adica... io...femeia barbata...iar despre cai...

Despre cai, eu va asigur
Cei albi au picioare...scurte,
Sunt buni verzi...s-atunci, desigur
Tropaie la alti-n curte...

asta asteptam de la tine,draga mea..superba poezia..
mi-a placut sincer...si mi-am adus aminte de raskolnikov..
nu stiu daca stii scena..oricum,mare diferenta dintre poezia
cealalta si cea de fata..

\"un menuet albastru-mi curge-n vene\"
e frumoasa muzica asta, e aparte...
faci casa buna cu poezia ca si cu epigrama
nici nu se putea altfel:)
cu drag,

incantata si eu de lumea ta de cai albi stinsi-aprinsi-stinsi;

frumos!

Caii albi pe câmpuri reci
Și tu, doamnă, vii și pleci,
Cai cu coamele în vânt,
Iar tu, doamnă, prin cuvânt,
Vai, atât de singurică
Murmurând din gura mică,
Și-așteptând în prag, duios,
Să apară Făt-Frumos,
Făt-Frumos, pe-un cal din pol,
Rătăcind pe câmpul gol,
Și, prin vreme și prin nea,
El pleca, parcă venea,
Și prin nea, prin ceea vreme,
El ar vrea să mi te cheme,
Dar aflat-a vestea tristă
Cum c-ai fi epigramistă!!
Și prin vifor, rotocol,
A zbughit-o iar la pol!

E bine, Andrușca! \"un menuet albastru-mi curge-n vene\" poate face carieră, dacă-l dansăm împreună! Dar, vezi năcaz! teamă mi-i să nu mi te calc pe piciorușul tău obrăznicuț!

Era \" mai\" mai Alinule, nu m-ai, da\' cine mai stie ce-am vrut a spune initial si ce-am spus ulterior...:))

...asa, ca de la Carmen la Carmen...multumesc si sa stii ca mi-e bine sa te stiu uneori prin pagina mea...

cu drag,

Multumesc mult, Mae, de trecere, de citire, de cuvinte...ma tot intreb ce-ar fi fost cu caii ceia de erau aprinsi-stinsi-aprinsi...si sa fi ramas asa...:)

Ma bucur mult ca ti-a placut...si sper asta si pentru textele mele viitoare...eu oricum ma voi stradui sa nu te dezamagesc...ca mi-e drag sa treci pe-aici si sa spui sincer ce crezi...

Domnul meu cu coama-n soapte,
ti-ai pierdut calul in noapte,
geaba iti mai dau eu viza,
stai ca sloiul pe banchiza
si-n timp ce eu ard de dor
caii mei cu-ncetu\' mor
rataciti in gand si vene
pe cand tu...vanezi balene!

...si nu mai fi tu ingrijorat de cea calcatura...invita-ma s-om vedea noi care pe care calca...pe bataturi!

Un poem sensibil, de citit cu placere...de cateva ori.Asa, pentru a nu intrerupe muzica copitelor la o rascruce de vers.
Cu drag
mi\'raj

Cat de placut ma poti surprinde tu, aplecandu-te cu atat de multa intelegere asupra cuvintelor mele...multumesc, mi\'raj,
...si...multumesc...stii tu...:)

tot cu drag,
Andreea-Carmen

nu stiu de ce aveam senzatia ca am comentat acest text.
tocmai ii ziceam nicoletei tase ca a scris unul din putinele texte de pe site in care a reusit sa imbine adancimea sensului cu rima. dar iata-te si pe tine...in toata splendoarea poeziei tale!

Dragul meu Alex, nu trebuie sa-ti para rau daca nu lasi un comentariu in pagina mea, pentru mine e suficient sa cred ca atunci cand citesti un text al meu, ceva...macar ceva...te va face sa zambesti...de-ai sti ce mult inseamna...orice ar insemna acel zambet...

Stari pure, limpede transpuse in cuvinte cintatoare, ritm neimpiedicat, ca pe malul unui riu neinvolburat... Simplele lumini din tine, Andreea, dupa care inca plingi: \"un somn spre nicăieri ars de coșmaruri
îmi stinge caii albi înfrânți la poli\".
Am calarit un cal alb odata, dupa o necesara imblinzire...
Caii albi ii desenam cind inca mica eram...
Caii albi sunt sufletele noastre de gratie...
Si asa mai departe... Ma tem ca de voi continua, ma voi transforma in eseu... Cine stie? Asa este pe calul alb al inspiratiei... Nu?
Drag,
Ela

Tare mi-ar place, Danielo, sa-ti citesc in pagina eseul asta despre caii albi...ia gandeste-te tu serios la asta si pune caii astia acolo unde le e locul, ca tare-i mai uitam si e pacat...:)

mai pot eu
fara drag?!
cu drag,
Andreea-Carmen

multam, andree, ca imi \"dai bice\", ca sa mai inseuati negrii si roscatii si le las libertate celor asemenea spumelor marii mele...
ce imbinare, vei afla, intr-un curind... se tese...

Ela, drag

Astept cu nerabdare, Ela draga, cu tare multa nerabdare...da\' un lucru-i sigur...se tese frumos...:)

drag si nerabdare,
A-C

Eu ti-am citit, clipind ades din gene,
Poemele-asternute lin pe coli,
M-au intepat metaforele-n vene
Si -acum imi fac cu ochiul... cei doi Poli!

Kiss your hands
Rudy Valentino

Rudy, iata-te in sfarsit in pagina mea, cu stilul tau inconfundabil...de parca nici n-ai fi stiut de caii astia cu care mi-ai scos peri albi de-am retras textul de vreo 5 ori incat disperata ma hotarasem sa las numai titlul, da\' fara cai si capete si cozi...si de parca nici nu stii cat m-ai facut sa numar silabe si acum si alta data si cat ai dat cu rimele male de pamant incat m-am dus pe ascuns sa postez, ca daca te mai ascultam mult nu postam nici acum si nici inca vreo 2 ani, ca oricum trebuia sa astept sa ajung la majorat...ca deci fiind tu (si Sundary) nasii mei de Agonie, io e musai sa nu va fac de ras si sa dau drumul la texte asa...de flori de mar si de flori de cuc...si cum asta din urma incepe sa cante doar din primavara...si lasand toate idioteniile mele ce sunt in stare sa le indrug pana canta cucu cela...tare-ti multumesc pentru tot ce faci pentru mine in ale poeziei si acum tu stii cel mai bine ca nu as fi aici si asa daca tu nu te-ai fi aplecat cu atata rabdare asupra textelor mele...

cu inima si gand
MULTUMESC
Andreea-Carmen

Hop si eu mai la spartul targului ca mi-s lenesa dupa cum bine stii...:) Mi-au placut teribil imaginile si ritmul alert in care se succed, poemul e plin de forta si...gingasie, o combinatie exploziva care am inteles ca ti-a dat mult de furca...:) Inteleg ca au fost si niscaiva scurtcircuite, m-as fi aventurat sa-ti sugerez sa schimbi titlul dar mi-e teama ca ma trimiti la pol, dupa herghelia ceia:)

\"ceea\" am vrut sa zic, nu c-ar fi varianta corecta :)

Ah, iubita Ana, si nasa a mea de poezie...pai cum sa nu-ti placa tie, ca doar stii vorba ceea cu cioara si puiul ei...cel mai frumos :))numai de n-o intelege lumea ca tot ce voi scoate io e negru...si cu pene...ca de, ce iese din pisica...soareci cica...multumesc, scumpa mea, caci tu, ca si Rudy, tare-ati mai irosit timpul si rabdarea cu mine cand treceam prin fiorii creatiei...si nasterii de cuvinte...
si-ac\' zici de cela titlu?! :)ca deja l-o prins gheturile acolo...:))

cu iubire,
cu recunostinta,
Andreea-Carmen

Na si io cu erata...:)ce ziceam de ce iese din pisica?!
era acu\' si nu ac\'...:))