Eu cred, că, originea corectă a cuvântului plagiat nu este franțuzescul plagiat, ci latinescul plaga. Asta, fiindcă, dacă te prinde sau se prinde autorul, că te folosești de munca lui, fără să-i
Se luptă doi titani pe site
Și hop și eu ca musca-n lapte,
De-aceea stau și mă tot vait,
Că nu știu cui să-i dau dreptate...
Ar trebui să iau o daltă,
Să-mi tot cer scuze în refren,
C-am dat
Privesc la ea, așa cum stă cu tâmpla sprijinită-n palme...de parcă în spatele acestei palme și al șuvițelor ar încerca să-și apere intimitatea...e frumoasă, îmi zic...nu-i văd ochii...oare de ce poza
mi-a nins lumină palidă prin gene
și am topit-o-n litere pe coli
un menuet albastru-mi curge-n vene
plângând cai albi ce mor înfrânți la poli
durere-nmugurită și șoptindă
mai mușcă visuri triste
Tu te întrebi de poate sunt reala,
Eu îți răspund c-am fost și înca sunt,
Topești nămeți cu sânge de cerneală,
Îngenuncheri în trupul meu mărunt...
N-auzi în gândul meu cum cântă fluturi
În
Am prins lumină albă între gene
Și am topit-o-n litere pe coli,
Un menuet albastru-mi curge-n vene,
Plângând cai albi ce mor înfrânți la poli...
Durere-nmugurită și șoptindă
Mai mușcă visuri
Genu, când intră pe site,
E un sac de gelozie
Fiindcă nu mai poate, hait!
Nici femei, nici...poezie.
Dar la alții, fiind câinos,
Ar vrea să ia din prisos.
...mda...mă prefac a înțelege cuvintele voastre...dar nu spun, nu, când palma mea atinge firele de iarbă și aude seva cum respiră, prin venele de clorofilă...cu brațele-mi păsări și ochii în palmă,
Motto:
\"Dintre toate simturile, cel mai greu de gasit pare a fi simtul umorului si cel mai greu de pastrat bunul simt...
Dintre toate simturile, cel mai usor de pierdut este simtul realitatii...\"
Motto-parafrazând un...pupa-AS:):
Pentru epigramistul nepereche
Duelu-i floare...la ureche.
Lui Radu Herinean...cauză primă a stelutelor norocoase:
Gândește-ntruna, să nu dea rebuturi,
Să
Aș vrea să fii cu mine aici, ai putea atinge timpul și locul din care-mi sorb puterea și răbdarea și gândul că sunt…Și-aș vrea ceva, dar nu mai știu ce, căci uneori o iau înaintea gândului, dar
„Cel ce știe nu vorbește
Cel ce vorbește nu știe”
nu
spune-mi
din ce parte a tăcerii
cărări cărări
spre mine-mi tu
prin poarta lui saturn
înfăptuiește-mă
uitându-mă eu
Și luna-n vârful
Se-aud pe-afară clopoței,
Zăpada-i ca o plăpumioară,
La sanie, doi băieței
Se-nghesuie întâia oară...
Năsucuri roșii sub fulare
Și ochișori strălucitori,
Azi au uitat de-abecedare:
Cling!
V-ați pus serios pe șagă,
Mi-ați facut capul pătrat,
Nu c-ar fi rotund si-o doagă,
Îmi lipsea cu-adevărat!
Transformată-n amazoană,
Cu jungherul prins în brâu,
Mă trezii, în mare
cică ea
cică el
ea
numai ochi
și ce ochi
și Dolce Gabbana
și ce Dolce
el
doar el
și ce doar
un parc o banca un cer de vată
și ce dacă
două mâini
și doar
o
Îmi numără ridurile
de ieri până azi
cărări spre întrebări neîndrăznite
aici e durere
acolo culoare
cui oare
e trista grimasă
cu ochiul aș sparge-o
dar mi-e că devine
o mie de ieri pănă
O problemă adusă cu insistență în discuție de membrii Agoniei, este problema comentariilor pe text.
Așa că, m-am gândit, dragi agoniști începători, să vă dau câteva sfaturi, căci și mie
