26 bis
vineri dimineață după luna plină în gemeni picură la piața victoriei nu fi păcătos și intră sigur ai ceva de spus pe limbă or să ți se plimbe cuvinte îndulcite de ciocolată fulgi de
`23
străbunica maria cu piciorul drept rămas mai scurt în urma accidentului era slabă și zbârcită ca trunchiul unui copac uscat ieșea din cameră doar până la baie și la micul-dejun târâș ținând
post scriptum
îți scriu a nins cu fulgi mari în nordul bucureștiului orașul părea un glob de sticlă întors cu susul în jos s-o fi topit deja demult nu știu pe străzile cu nume de capitale curțile au rămas
love. lost
o scrisoare ascunsă într-o cameră abandonată și una păstrată într-un portofel un tensiometru cu acul inert un inel de logodnă o păpușă de porțelan cu gene lungi care clipesc anii de absență o
trecut, prezent, viitor
marea preoteasă pe tronul ei de piatră între boaz și jachin așteaptă întoarsă cu luna la picioare nemișcată cu cruce pe piept și tora în mână tăcută în roba ei albastră la granița dintre
Martie, 31
Toate aleile duc spre lac ca un vârtej de iarbă și asfalt ce separă Ștefan cel Mare de Tei. Trec de barieră, de terenul de baschet, de aparate, de țarcul de câini și drumurile se deschid verzi în
Monștrii
Toți ascundem monștrii îi scoatem afară de mici începem cu gâzele furnici, gândăcei, muște la mine a fost un fluture cu aripi albe l-am urmărit cu bățul prin iarbă până a rămas nemișcat n-am
34
Coțofana sau Pica pica membră de vază a familiei Corvidae este un animal ciudat așa cum într-un sens toate animalele sunt dar ea, cu penajul său distinct și coada lungă, este una dintre
Decembrie
Decembrie nu-i pentru scris poezii mă gândeam traversând intersecțiile înghețate de pe Ștefan cel Mare și cu toate astea trebuie să închid anul două mii douăzeci și unu cu trei sute șaizeci și
Noiembrie
„− S-a schimbat ceva în tine. − Cum adică?” E 9:30 și trebuie să-mi pun masca aud pașii urcând pe scări o să sune la ușă și ziua-și va începe cursul ca întoarsă cu cheia – Neața! Ce
Octombrie
Nu am știut că o să fie așa – că o să vină frigul brusc și ploile or să împuțineze zilele nu mă așteptam ca liniștea să îmbrace ferestrele și pereții ăștia reci să ia forma umbrelor la
Septembrie
E septembrie târziu, când se deschid ultimele tuberoze iar zilele se strâng în jurul parfumului lor intoxicant. Cerul se schimbă de trei ori pe zi și uneori pare că înghite toată lumina și tot
August
Toți trebuie să murim de ceva mi-a spus o prietenă acum câțiva ani trăgea jovial dintr-o țigară la mine-n bucătărie și tot ea mi-a spus cu mâna pe sânul meu stâng orice-ar fi suntem cu tine –
Un principiu de conectare acauzal
Astă-toamnă au apărut numerele – numere duble, triple, în oglindă, tot felul de combinații pe care le văd zilnic de-atunci și după o serie de întâmplări și potriviri curioase pe care le-am numi
Iulie
„Până la urmă ce contează mai mult în viață e să ierți” La 8 dimineața aerul se înalță ca un abur din aleile Parcului C. mi se lipește de gât, de umeri, de clavicule iar picioarele mele sunt ca
Fiicele care rănesc
Mi-ai spus odată de fiicele care rănesc – citiseși tu o carte – eram la Piața Romană și ne dogorea asfaltul sub tălpi tu în dreapta mea, la cei 1,56 metri ai tăi, cu părul blond așa cum te
Iunie
A plouat mult în iunie pe strada L. miroase a tei ud iar dudul din fața geamului a făcut fructe albe și cărnoase la care nu pot să ajung. În zilele astea mohorâte în care singura constantă a
Mai
A trecut mai cu florile lui albastre, cu ploi, cu soare, cu ziua de 14, încă o lună de pus la suflet ca un polaroid din timpul nostru aici. Mi-am inventariat orele în agenda cu coperți de
În diminețile acelea reci poate
Poate ar fi trebuit să-ți vorbesc altfel când stăteam pe canapeaua ta în diminețile acelea reci iar prin mirosul sintetic al odorizantului de cameră aproape că-ți puteam simți inima bătând în
Aprilie
Au venit zilele de primăvară, cu soare și tunete. Poate trebuia să mă nasc și eu într-o dimineață de aprilie printre magnoliile în floare iar sufletul meu să fie un mugure alb, gata să se
Tot pierzi trenul ăla
să nu privești de pe peron să nu plângi trenul care pleacă să nu întrebi de ce să nu rămâi cu gândul ăsta să nu regreți să nu-ți fie dor să nu cauți să nu înțelegi să nu mai deschizi ușa
Martie
E martie și s-au înmulțit florile pe masa la care lucrez – le văd cum se întind spre fereastră cu petalele deschise, parfumul lor de roz și alb și galben îmi provoacă migrene dar le privesc cum
Februarie
„Să scrii sincer înseamnă să nu poți scrie deloc” mi-a spus, apoi am vorbit despre cei care nu mai sunt. Pe ea mi-o amintesc din copilărie și de mulți ani mai târziu, la masa bunicilor, când
Ianuarie
Au venit zilele reci au venit cu 33 de ierni pe fruntea mea dintr-o duminică de 17 de demult, până într-altă duminică de 17, au venit cu ninsori și ger, cu cer sticlos și seri cu ceață, cu
Anul în care am murit
Anul ăsta am murit – și nu a fost o moarte subită, o întâmplare accidentală așa cum îmi spune astrograma, nu, ci o moarte lentă, nici măcar dureroasă, dar grea și apăsătoare în prezența ei
Printre rânduri
„Ești fericită?” La 5:20, în crepusculul zorilor sufletul meu era o pasăre în spatele unei ferestre închise și am crezut că nu o să mai dorm niciodată. Mă trezesc adeseori cu același gând –
Ultima dată
Cu mult timp în urmă, într-o zi de 15 noiembrie, am început să scriu o scrisoare numită „Ultima dată”. Era o confesiune, cântecul de lebădă al unei toamne apuse care credeam că nu o să-și mai
Timpul circular
Nimeni n-o să te găsească aici – ți-am spus în timp ce ploua cu pansele iar ochii tăi mici se înfundau și mai mult în orbite. Ți-am povestit despre timp și susurul lui nevăzut printre noi, cum
O toamnă ca atunci
Când deschid ochii dimineața la ora 7:15 cerul își deschide și el norii și albastrul după blocurile din București iar el, lângă mine, îmi spune să închid alarma. Urmez rutina zilnică în timp ce
Camere goale
Ce fior singur m-a cuprins gândindu-mă la toate camerele goale pe care le-am împărțit vreodată și pe care le-am părăsit, rând pe rând, ferecând umbrele noastre cu cheia. Sigur că acolo unde ne-au
3 iulie
În urmă cu 34 de ani era joi în ziua de 3 iulie – o zi ca oricare alta, în care nu s-a purtat nicio bătălie, nu s-a lansat nicio rachetă în spațiu, Pâmântul și-a păstrat constanta și s-a rotit
Amintire
Te-am purtat cu mine toți anii ăștia, incapabilă să-ți dau drumu, să te iubesc sau să te urăsc, să-ți spun, în gând, îmi amintesc de tine. Te-am regăsit după o viață – o umbră rătăcită în
Accidentul
A fost un accident – trebuie să-i fi spus – iar ea nu înțelegea de ce, că doar nu o fi singurul p...o... d...ă... El e la școală. Adevărul e că m-am gândit mai mult la mine decât la ea sau
Azi e 14 mai
Azi e 14 mai și m-am gândit să-ți scriu, să-ți spun ce-am mai făcut de când te-am lăsat pe străzi, pe trepte, pe nisip și în valuri sub soarele dogorâtor de miercuri dimineață. De-atunci mi-a
Re[...]
pământul ăsta ne aparține zacem pe el ca jumătăți de mere a ta prea coaptă a mea prea verde noi n-avem copac-mamă noi ne-am desprins din forme am îmbrățișat forme ne-am îmbrățișat
***
nu mai prea respiri ca înainte. așa simt eu, din fereastră-n fereastră, n-ai mai desenat nicio floare printre aburi. nici eu nu mă mai mulez ca de demult, să știi, pe forma oricărei
Obsesie
obsesia se naște când te tai în cioburi până la os uimirea vine din fascinația sângelui și greața lui ce alunecă peste papilele gustative uscate de timp. în urmă rămâne o baltă roșie coagulată de
Little black dress
așa mă fumez eu degeaba, când o să-mi vezi coastele tâșnind de sub piele o să știi că am ajuns la filtru. sunt o țigară mai specială mă aprind ușor dar doar pe jumate, cealaltă jumătate o țin
Small time shot away
ah noi n-avem spațiu dragă, noi ne leșinăm suspinele pe unde apucăm o să ne simțim împliniți când vom răsuci amândoi pe degete etichetele sticlelor de bere ce bine ne înțelegem. o să glumim despre
K-hole
Dimineața își plimba aburii peste pereți tu mâna peste mâna mea mereu degetele mele albe sunt mai lungi cel mai lung e mijlociul. Afară mirosea a frunze arse tu a somn eram paralizată sub mâna
Tati
Eram doar eu cu tine-n casa aia, tu văruiai în cameră ca un zugrav în loc să-ți îngrijești pacienții, mie mi-era frică să mănânc singură în bucătărie că văzusem un film de groază în seara trecută.
Cu tălpile goale
Cu tălpile goale strivesc covorul și mă gândesc la nemișcare, la alte lumi, la lumi apuse, la lumea asta-n care strivesc covorul cu tălpile goale și reci. Nu sunt tristă, nici nu sufăr, nici nu plâng
Jurnal
Vântul ăsta proaspăt îmi amintește de primăverile trecute, când toate se învârteau într-un mare vis și culegeam zâmbete după stradă. Amorțeala lunilor ce-au trecut seci încă mă mai ține în coaja ei
Dimineață
Mi-am epuizat doza de frumusețe din seara trecută și acum sunt Încă o fată normală care așteaptă un telefon. Pleoapele îmi sunt curățate de fardul negru cel de toate zilele iar hainele după mine
Astă-viață
De la prima seară până la ultima dimineață au căzut frunze și ploi și fulgi. Mi-a căzut și lanțul de la gât și brelocul de la chei și corpul Înapoi pe pământ. Mi-am bătut picioarele în cuie de
Dragă jurnalule
Dragă jurnalule, am uitat să scriu, nu-ți face griji, am auzit că e o fază temporară. Totul e bine, toate cărțile sunt la locul lor, scrumieră mai mare tot nu mi-am luat, în parc n-am mai
