Octombrie

Nu am știut că o să fie așa – că o să vină frigul brusc și ploile or să împuțineze zilele nu mă așteptam ca liniștea să îmbrace ferestrele și pereții ăștia reci să ia forma umbrelor la înserare nu mi-am pregătit sufletul deci eu ce fac cu tine-acum când nu te mai găsesc aici? Bucureștiul e gri și m-am obișnuit cu el așa printre ploi și nori grei străzile sunt toate-un abur copacii se dezbracă înfrigurați pe străzi este o explozie de galben și roșu ud trece și anul ăsta îmi spun și nu știu ce să fac cu tine-acum când treci și tu cu el. Dimineața-mi inspectez corpul, chipul ochii, gura, pieptul, pântecul îmi cântăresc frumusețea cât mă păstrez tânără mă adun cu totul, îmi parfumez pielea și părul brațele albe sunt o ascunzătoare numai bună aș spune aici ai o casă și-o inimă pe care să te culci dar ce fac cu tine-acum când nu-ți mai servesc la nimic? Luna asta-i despre a auzi mai mult decât despre a te face auzit a spus un guru spiritual și-am tăcut și-am ascultat cum trec zilele și-n muțenia lor timpul a căpătat dimensiuni formidabile și te-am văzut cu spatele întors ca o statuie rece și-am înțeles că tot ce pot face cu tine-acum e să creez – pentru că totul e un dar chiar și ce nu vrei iar ăsta-i darul tău singurul pe care mi l-ai dat o fântână din care să beau până nu mai simt sete un foc în care să-mi ard săbii și platoșe și lacăte de nedeschis un gând care naște gânduri un pământ care naște muguri ăsta-i darul tău pe care-l primesc cu sufletul deschis așa cum a fost dat să mi-l dai așa cum a fost dat să fie al meu iar pentru asta mulțumesc. https://www.youtube.com/watch?v=reXbQ0fVw5Q&ab_channel=SleepToken