***

nu mai prea respiri ca înainte. așa simt eu, din fereastră-n fereastră, n-ai mai desenat nicio floare printre aburi. nici eu nu mă mai mulez ca de demult, să știi, pe forma oricărei haine, uite că nu mai am răbdare să mă-nchid la toți nasturii, mereu sunt prea mulți nasturi când ești în criză de timp. când ești copil te dezamăgesc toate lucrurile care nu sunt. să-ți spun- aș fi vrut să colorez dar mi-am amintit că mi-am uitat creioanele la tine pe masă, sau la tine oriunde, ideea e că mi-a fost rușine să ți le cer înapoi, de-asta am umblat din librărie-n librărie până când pur și simplu n-am mai avut chef să colorez. desenele mele sunt acum niște contururi, îmi plac și așa, la o adică, contururile sunt baza. mereu am sperat ca unele lucruri să nu se schimbe niciodată poate de-asta nu dormeam uneori, să nu simt o prăpastie de negru între ieri și azi și azi și mâine, dacă am aduna tot negrul ar fi mai mult decât noi.