Tot pierzi trenul ăla

să nu privești de pe peron să nu plângi trenul care pleacă să nu întrebi de ce să nu rămâi cu gândul ăsta să nu regreți să nu-ți fie dor să nu cauți să nu înțelegi să nu mai deschizi ușa asta să nu-i treci pragul să nu privești înapoi să nu iei nimic cu tine să nu-ți legi viața de aceeași gară să nu schimbi nimic să nu-ți faci loc în inimă să nu-ți aduni cuvintele să nu vorbești cu adevăr să nu asculți să nu-ți întinzi mâna să nu o cauți pe a mea să nu-ți amintești de mine să nu-mi recunoști chipul să nu-mi spui pe nume să nu mă întrebi ce mai fac să nu mă privești cu drag să nu te miri de părul meu lung să nu mă citești să nu crezi că mă știi să nu-mi aștepți glasul să nu-mi pui întrebări să nu-mi dai răspunsuri să nu-mi urmezi pașii să nu îmbătrânești la umbra mea să nu promiți nimc să nu acoperi golurile să nu refaci punțile să nu iei ce-a rămas să nu auzi ultimul fluier dar mai ales să nu crezi că nu poți face toate astea sau măcar una doar că timpul merge înainte și tu tot pierzi trenul ăla.