Camelia Tripon

Pașii se pierd, întunericul alb plutește în valuri de o clipă ederă albă Aștept... Te caut, Răsăritul se contopește cu amurgul umezeala roade cerul păsărelele își șoptesc misterioase

Vei spune hotărât: „fulgii coboară în iarbă” iar eu îi văd cum urcă încet spre cer să stea la sfat cu gâștele în zare... scenarii ciudate fac unii: \"lumea o să se răstoarne peste

Beau o cană de lapte, muls din aripa unui aisberg aștept răsar sloiuri de gheață imensitate albă credința lumina întârzie o șoaptă îngheți așteptând... Aprind rugul, încet, încet

Pare că timpul s-a oprit. Neagu chiar vede cenușa evului întunecat ridicându-se cu dâre lungi de smoală. Ca un tâlhar se năpustește. Nu-i curg șiroaie de aur, ci doar o slovă adunată în

Mi-am pierdut pianul printre flori, Acum rătăcesc printre ele culegând câte o notă, „Barca plutește ușor”murmură inima mea Timid se strecoară prin mâlul dens al uitării, încet, încet se

Spuneai că vrei să-ți potolești setea, nu ți-e teamă că n-ai să mai pleci? Calul te-așteaptă să treci prin bucla timpului. Mi-e dor de apa dulce prelinsă prin aurul Olteniei. Încă mai

Da, m-am trezit devreme, Spuneai că mergem la cumpărături Iți trebuie o undiță pentru coșul de stele Niște scoici ca să culegi mărgăritarele pierdute de oameni Iar ai uitat de tata, ii trebuie

Aș vrea să cobor O, e prea devreme Mă scald în șoapte Aș vrea să văd soarele Mă las purtat de adierea rece Tril cu bătăi sacadate Ecou de praf Covorul de stele s-a scuturat, Lăsându-mi în

O rostogolire macină timpul Un porumbel rupe tăcerea Dialog de anticameră Coboară printre mașini transpírate Curg valuri de plumb cu pirámide de lumina Anafor Incleștare cumplită de

Cum arată viitorul neamului românesc? De vorbă cu poeta și eseista Camelia Tripon În vara lui 2002, poeta și eseista Camelia Tripon participă la Palatul Culturii din Târgu Mureș, la lansarea

Este momentul să găsim în noi puterea de a nu ne lăsa manipulați de cei care generază doar sentimente de teamă și neîncredere, fundamente ale întunericului. Iisus Hristos este harul și adevărul,

Sunt clipe în viață când îți pui întrebarea: De ce mă zbat? – și sentimentul renunțării te domină. În astfel de clipe, poate, din

La izvoarele Milcovului Lumea noastră este precum o zi cenușie fără soare, plină de monotonia unor obișnuințe și idei preconcepute despre atingerea unui nivel ridicat al cunoașterii. În secolul