Meditația picăturii

Meditația picăturii Când zăgazurile se rup, un firicel de cer coboară pe stânca vremii: pulberi de stele rătăcite, ocean al primei clipe ușor lumina te-a cuprins în valuri calde, violete în ele soarele s-a scurs, în zorii dimineții... nisipul tympului încet,încet se-nalță, tălăzuind destine noi fii, fiice, droaie de nepoți... fire de cuarț în Cartea vieții din ele un roman tot stă să fie tipărit lungind un calendar de ecuații încerci să descifrezi tot infinitul risipit într-o spirală și un nod de Noe lângă farul-pod.