Poezie
Pustiu
1 min lectură·
Mediu
Aș vrea să cobor
O, e prea devreme
Mă scald în șoapte
Aș vrea să văd soarele
Mă las purtat de adierea rece
Tril cu bătăi sacadate
Ecou de praf
Covorul de stele s-a scuturat,
Lăsându-mi în urmă pocalul lunii gol
Aș vrea să văd lumina,
dogoarea-mi încetinește gândul
aș vrea,
minciunile curg, curg tot mai năvalnic
Agora
furtună, deșert dezgolit de suflete,
schelete albe înnegrite de lăcomie sterilă.
Maya se-nalță strigănd: luați, luați totul e de vânzare
………………………………………………..
“am venit pentru oile rătăcite”
Trăiesc în grădină, pustiu nemilos
verdele crud mă invită să bem o cupă de crin
o mierlă îmi mângăie gândul fugit printre oameni
fapte pierdute lângă Vițelul de aur.
Corbul așteaptă cumplit de aproape
Trupul rănit al Havilei
Deșertul sărută grădina
Anul lumină se stinge golit
Iubire pierdută printre spinii însângerați.
002292
0