Am fi putut zidi un Templu

Templul s-a deschis Io O lacrimă s-a prelins pe lespezi Acum alergi speriată printre cariatide Pucioasa ridică vălul în limbile jucăușe Delphi se descătușază... Ce ciudată călătorie ai făcut frumoasă Doamnă din Punt Metamorfoza unei clipe sacre... Cu ea ai cucerit Egiptul pas cu pas, Alături de cirezile lui Apis cel puternic O, plăsmuire divină, Io fecioara noului tărâm Ra-Ta își oglindește dorul zidind, zidind un delos infinit Siriu se-nalță chemându-și fratele, Sirius se scaldă în valurile Nilului, Este Mesore lumina înălțată Triumf al vieții Aș fi răutăcioasă, dacă aș spune că: tu fecioară dulce din Carpați ai cucerit deșertul cu turme mari de vite sure din stepa bătrânului Bărăgan, Elada își plânge Doamna Alungată de furia geloasei Hera Divinul Epaphus-Apis își venerează mama în Menphis, Hator cu Ra păzesc îngrijorați cele șapte vaci grase, Când Venus s-a pierdut în brațele de foc, Bogatul rod e pe sfărșite, acum în vale curg șiroaie... Apoi când Venus în brațele lui Helios va fi O lume-ntreagă cu foc va pustii Atunci vom învăța că lumea-i trecătoare a fost belșug Mâine-o tristă amintire, Ruină, zidire fără conținut, când am fi putut în slove s-adunăm o lume din lira lui Orfeu. Cu ea alături de iubirea lui Iisus Am fi zidit un templu sus... Așa săraci mereu vom fi, Cerșind aurul pierdut prin glii.