Printre fulgi de soare

Vei spune hotărât: „fulgii coboară în iarbă” iar eu îi văd cum urcă încet spre cer să stea la sfat cu gâștele în zare... scenarii ciudate fac unii: \"lumea o să se răstoarne peste noapte\" calcule, răscoliri sumbre... hei! farisei ai lumii priviți gâștele... apocaliptice gânduri vă tot frământă bani aruncați pe vorbe goale când se coace foametea în Sahel și cerul arde dureros de tare Ne este frig la zero grade, Dar era bine când luam tramvaiul la minus treizeci și-un pic, Azi tremurăm la fiecare adiere, Avem mașini și vile multe haotic și devastator devine fiecare fulg pierdut în negândire... trosnea gheața sub carul plin de lemne când Dunărea era o punte, Azi toți se tânguie pe vale, că-i frig și-a nins de-o palmă pe cărare E arșiță în lumea largă cu greu un strop de apă mai culeg Ca niște copii prea râzgâiați de-o mamă Ne este greu și cu posmagii înmuiați E jale în paradisul plin de poame. Senini sunt ochii celor ce poartă povara în deșert De-ar fii aici ar tot jeli în catedrale sardele ar fii pentru trei sarmale... Așa cu chip de îngeri însetați așteaptă ploaia în zadar... Lumini multicolore de mii de wați la unii le surâd La alții curcubeul este legământ Ușor deșertul casa lor, grădină plină uneori de rod la alții totul e o dramă, iar mărăcinii lan de nepăsare, în lumea cu hambare...