Jurnal
Întunericul alb
1 min lectură·
Mediu
Pașii se pierd,
întunericul alb plutește în valuri de o clipă
ederă albă
Aștept...
Te caut,
Răsăritul se contopește cu amurgul
umezeala roade cerul
păsărelele își șoptesc misterioase ecouri
Pâcla
un burete care picură ciripitul unei vrăbii
în palma unui brad somnoros
Te caut,
Ce bine te ascunzi
inima te vede atunci când ochii par orbi
gândul te ascultă când am asurzit de atâta liniște,
nu, nu-i noapte
este doar un întuneric al iluziilor
prierdute în neantul rece al așteptărilor
Soare.
druizii îți ard rădăcinile pentru a te înălța
dolmenele se deschid, culegând însetate întunericul alb
ascult șoapta pietrelor
un micron, doi culeg fiecare cristal
mă cufund în noaptea rece a zilei așteptându-te
surâd,
razele curg, calde în înterior
te-ai transformat în izvor de lumină.
044.230
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Camelia Tripon
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Camelia Tripon. “Întunericul alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camelia-tripon/jurnal/13967233/intunericul-albComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CTEste ceața, fizică, însoțită de ciripit, dar și pe cea interioară cu...
0
CVRegăsesc în această poezie o liniște ce vine parcă din acele momente de răbdare ce însoțesc orice așteptare. De asemenea, citind, simt cum mă cum cufund într-o lume creionată de cuvinte colorate uneori vesele, alteori melancolice, la fel ca firea umană.
Cu respect,
Valentin
Cu respect,
Valentin
0
CTSîntem într-un ocean de ceață, dar inima mea caută/speră, ca și a vechilor celți din Anglia, aștepta acea coeziune cu subtilul/magicul, clipa când universul se revelează. Avem de ales: ori ne cufundăm în ceață, sau căutăm lumina călăuzitoare pentru a ieși din pâcla care ne poate \"roade\" sufletul.
Mulțumesc Valentin pentru empatie!
Mulțumesc Valentin pentru empatie!
0
de la \"druizi \"încolo poemul are originalitate,o voce proprie,un univers inedit care aduce un sunet \"nou\"...un filon care merita aprofundat
mult succes