Când atingi azurul

Când atingi azurul Din roua viilor aduni ciorchini de stele... apoi cu ei în teasc să pui noroade de idei, din ele istoria de-o clipă o-mpletești cu frunze aurii, din ele țeși covor de vise. Din elipse faci hiperbole: punți în infinitul verde, sperând ca în poartă să-ți apară, smaraldul primăverii\' Sfios culegi safirele aduse de-un val rătăcitor. În noaptea echinocțiului tomnatic... aș vrea sa fiu un vers de soare și de lapis, azurul în palme să cuprind. Să mă pried printre vise cu umbre arămii, dintr-un ungher al toamnei. O nouă lumese va ivi din roua viilor din vii.