Bogdan Olteanu

Dacă sufletul ar putea zbura, Pesemne că m-ar duce spre culmi nebănuite, Din sori parcă desprinse Pentru a-mi lumina pașii. Dacă timpul ar uita O clipă numai de noi, Mă tem că de fericire Aș

Te-am căutat prin ceruri Și nu te-am găsit nicăieri. E vina mea că n-am știut Să te văd lângă mine. M-am depărtat cu ochii închiși Sub povara nesăbuitelor gânduri, Când tu erai atât de

Și dacă lumea este vis Nebun sau sfânt, ce mai contează? Și tot ce credem că-i promis Astăzi ori mâine ne trădează? Și dacă timpul n-are rost Decât prin noi, ființe crude? Și tot ce e va fi

Plouă cu lacrimi din cer, de departe, Cu lacrimi mărunte, de-ascunse dureri. Se-amestecă-n vorbe dorințe deșarte Și toate în jur sunt doar simple păreri. Plouă și norii din cer stau să

Din neaua dalbă de-altădat\' Născut ai fost; și te-am aflat Prin vremuri sure rătăcit, Răpus de dor și ostenit De calea lungă ce-o străbați Pierdut prin timp de-ai tăi fârtați. Înger de nea,

Să-mi ardă sângele cu patima ce-aprinse-n ochii tăi întunericul. Să văd scăldat de lacrimi un chip ce-mi ține visele-n icoană. Să-mi sfârtece gândurile o rază țâșnită din suflet păgân. Să simt că

Mi-e sufletul plin cu tine și-mi urlă a pustiu când tu nu ești cu mine. Mă rog ca un fanatic religios să te-ntărească Domnul în credință și-n voință. Aștern aste rânduri pe hârtie din camera ce

Sunt clipe când simți că viața s-a oprit. De fapt, când ai vrea ca viața să se oprească... Dar viața merge mai departe, nepăsătoare la amărăciunile și bucuriile oamenilor; și nimeni nu-i destul de

Mă uit la chipurile oamenilor, încercând să zăresc ceea ce găsesc doar la tine. Nu pot spune ce, dar sufletul îmi zice că-i o binecuvântare primită o singură dată în viață. De fiecare dată când mă

Singuri ne împrăștiem prin timp, căutând alene clipa perfectă. Ne însoțim ades, în drumul nostru, cu amărăciunea ce ne umbrește viața, de oriunde până nicăieri. În calde raze de

Dacă mă întrebi ce vreau de la viață, îți voi spune că vreau ce-i mai bun. Dacă mă întrebi ce-mi place pe lume, îți voi spune că-mi place ce-i mai frumos. Dacă mă întrebi ce simt, îți voi spune că

După lupta în care mi-am înfruntat toate sentimentele de până acum, le-am adunat și le-am dat un ultimatum: ori se schimbă, ori le elimin. Am ridicat un zid în mine și am împins dincolo de el tot ce

Închid ochii și mă gândesc la tine; măcar așa să fim împreună... Mă întristează că nu mi-ai dat nici o șansă. Umbra îndoielii a încercat să mi se strecoare în suflet, dar nu a găsit acolo decât

Mi-am învățat lecția: în dragoste nu trebuie să te aștepți să primești ceva. Trebuie, în schimb, să te dăruiești cu totul, necondiționat. Trebuie să uiți de tine și să nu îți mai pese decât de

Sunt omul extremelor: iubesc sau urăsc, Dar ura în mine n-o pot ține prea mult. Sunt omul extremelor: admir sau disprețui, Iar disprețul meu mușcă, însă nu ca al ei. Sunt omul extremelor: aprob

Am soarele-n sânge, dar noaptea o cânt. Îmi place s-arunc cuvântul în vânt. Sunt tânăr, bătrân niciodată să fiu nu aș vrea, Dar vieții nu-i pasă de-i bună sau rea. Doar noi, biete ființe ce viața

Ce frumos răsare-n zare îngerul multicolor! Și ce minunat îmi pare când \'și-nalță albul zbor! Oare îngerii ce-n cete cerul tot l-au năpădit vor uita de a lor sete și de tot ce au

Spinteci văzduhul cu aripi de foc, herube de flacără pură, și uiți că văpaie-i și-al ielelor joc ce mintea și sufletu-ți fură. Omul încredere-și pune în voi, copii ai firii sublime. De unde

Zbucium si zarvă turbată Când zvon de furtună se-arată în zare. Lacrimi din cer și soare stingher ce parcă răsare. Ori, poate, doar pare... Să lase sfiala deoparte sfârșitul de veac ce

Alunecă pe mal abrupt de munte - deasupra hău de cer... în jos hău de nimic. Alunecă pe văi seci, pe dealuri slute, cu aripi mute, un înger din rai izgonit. Înduplecă, îngere,

Și din ceruri pogorât Îngerul cel abătut Se îndepărtă de soare Și se prăvăli în mare. Apele când clocotiră Tot spre mal se prăvăliră; Dară îngerul de spumă Nu se mai \'nălță din humă.

Strânge-ți aripile sub tine și dormi, înger al cruntei nepăsări! Din lacrimi am clădit noua încredere și nu voi să o înspăimânți cu zbaterile-ți vane. Am citit jalea din privirea tulburată de