Poezie

Dorință, aprig blestem

1 min lectură·16 august 2007

Mediu

Să-mi ardă sângele cu patima ce-aprinse-n ochii tăi întunericul.

Să văd scăldat de lacrimi un chip ce-mi ține visele-n icoană.

Să-mi sfârtece gândurile o rază țâșnită din suflet păgân.

Să simt că mă nasc și că mor prin iubire.

Să-mi las inima ce tresaltă de dor cu tine să se umple.

S-aud răcnetul făpturii din neant zămislită năruind orânduirea de veacuri.

Să-mi pierd necredința cu care uram, blestemam și negam.

Să spulber dorințele aprigi ce-apasă un cuget sub multe poveri aplecat.

Să uit nepăsarea cu care izbeam speranța în plin, omorând-o.

S-alung îndoiala ce macină viața la loc de necinste,-n pustiu de noroi.

Să sorb din nectarul buzelor care pe mulți în chinuri au răpus.

S-adulmec cu nesaț parfumul de floare albă-n paradis.

Să mă hrănesc cu trupu-ți darnic, de rod în pârg, de fruct oprit.

Să te ador ca pe-o minune, ca pe-o statuie de înger cumplit.

Să te cuprind în toată frumusețea ta și astfel în tine să mă rătăcesc...

001.444

Bogdan Olteanu. “Dorință, aprig blestem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-olteanu/poezie/1740055/dorinta-aprig-blestem

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.