Poezie

Oare...?

1 min lectură·17 iulie 2007

Mediu

Strânge-ți aripile sub tine și dormi,

înger al cruntei nepăsări!

Din lacrimi am clădit noua încredere

și nu voi să o înspăimânți

cu zbaterile-ți vane.

Am citit jalea din privirea tulburată

de nesomn și otravă turnată încet

pe gâtlejul uscat de-atâtea vorbe fără rost;

și m-am cutremurat.

Am zdrobit răutatea din ceilalți,

căci îmi păreau toți răi;

de mă uitam mai bine

aș fi zărit ceea ce inima-mi spunea...

ceea ce cugetul mi-a ascuns...

Revino dintre rândurile rătăcite

pe foi neștiute de nimeni

și lasă-mă să te ador încă o dată,

minune nesperată și speranță de nesăbuit!

Am privit în ochi

albul cerului de nepătruns

și am încercat să-mi închipui

o lume mai bună dincolo de el.

Ci n-am avut putere...

Oare tot tu mă vei salva,

înger de marmură și sânge?

Oare tot tu vei alunga

teama ce m-a înfiorat prea mult?

001.637

Bogdan Olteanu. “Oare...?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-olteanu/poezie/1736428/oare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.