Bogdan Nicolae Groza

Paginile tale albe sunt \"innegrite\" cu folos, pentru ca ai ce sa spui. Spatiile albe existente intre noi trebuie umplute cu ceva. unii umple vidul din ei cu rautati sau cu egocentrisme, altii cu iubirea pentru draga,dragă sau dragul, drag.
Tu mai spui: \"Ne jucăm la întâmplare cu unele cuvinte, ca și cum ar sta în putința noastră să le naștem și să le murim\" Plecand pe firul textului tau spun si eu, draga Daniela Luca, virgula, ca \"Dani e la Luca\", si iata cum joaca nevinovata cu numele tau da alte intelesuri. :)

:) Ioane, onorat de prezenta ta pe pagina. Din pacate nu sunt epigramist ca sa ti-o intorc. :) Multumesc de comentariu si te mai astept pe la mine.

Razvane, ca de obicei, un comentariu la obiect, onorant pentru mine. Multumesc mult.
Aline, poti sa-mi recomanzi volumele respective, fara frica.:)) Uneori zilele chiar sunt elastice, eu asa le simt.
Multumesc pentru trecere.

Crina, frumos ai interpretat poezia, disecand dincolo de cuvinte esenta ei.
Multumesc de trecere si de comentariul tau.

Iubirea se paote manifesta peste tot si in varii feluri. Proza ta, care dezbate un subiect superfluu, dar niciodata plictisitor daca stii cum sa-l oferi cititorilor, are duiosie, o usoara naivitate a sentimentelor traite de personaj, si un dialog placut, care face din textul tau, o placuta lectura.
Totusi, de ce nu ai plasa personajele in Romania, de pilda sa sune, Ardeleanul si mulatra, studenti in Bucuresti, de pilda? :))

M-as cuibari in patul tau cald,
astfel genunchii mi i-as odihni
inspre o alta lumina venita
din adancurile tale
m-as lasa scobita, rasfatata, iubita,
pana la sange,
si apoi te-as legana, ca pe pruncul meu
si-n somnul tau m-as renaste tot femeie.

secatuita mi-as pune capul in pame
si as dormi pe coastele tale
cu gust de pamant,
si-as rasari in miezul zilei
crin imperial, doar pentru tine.

sper sa nu te supere mica mea joaca

\"Unde-s banii pe taxa de drum, Unde?\"
Cred in parcari pe la turcaleti,
Intreaba electoratul, nataflet...
Si blondele, dand afirmativ din cap \"raspunde\"

Stiu ca nu e corect gramatical dar am incercat un efect ;)
Nici epigrama nu-i prea reusita dar asta e, nu aruncati cu pietre in mine :))

Se spune ca asa cum omul vesel radiaza in jurul lui buna dispozitie, tot asa, un om trist ii molipesete si pe ceilalti cu tristete. Poemul tau e unul trist, care a rezonat in sufletul meu de multe ori. M-am simtit si eu de multe ori \"călător printre ramuri uscate\"
Finalul mi se pare extrem de trist, ca si cum, toata viata ta ar fi fost numai un buchet de urzici si spini, si nu si de trandafiri.

da, curge frumos poezia, are sensibilitate si mesaj.

Florine, stiu ce senzatie ai cand zi de zi te alimentezi numai cu lapte si cu produse lactate. Ajungi la saturatie si vrei altceva, de pilda fructe de mare. :) Bine te-a invatat bunica ta, si ma bucur ca faci intocmai :)
Un text umoristic, tocmai bun pentru a descreti fruntile prea serioase :)

Zburand pasarea,
scandura adulmeca
penele dorului...

Cocorul tau \"racit\" :D imi aduce aminte de mare, neagra de furie uneori,albastra verzui, alteori. Tu, prin ochi de copil resimti, in toti porii, \"tabieturile\" pe care le are printul ce \"ademenește năstrușnice stele de mare
pe genunchi, le alinta, apoi le canta ca si cum ar fi vazut steaua de mare luminandu-i adancurile.

Pentru inceput vreau sa multumesc tuturor celor care au lasat un mic semn al trecerii lor prin pagina, si celor care n-au lasat dar au poposit cateva clipe pe textul meu.
Sa va iau pe rand. :)
Ela, frumoase cuvintele tale. asxa e, cred ca mirarea ontologica o avem toti in noi. IMportant e sa simtim mereu ca traim zburand in verde. :)
Salomeea sau Lizush,:) multumesc de aprecieri. Te mai astept pe la mine.
Aline, ma bucur ca-ti place si tie poema mea destul de trista.
Dana, de cate ori treci tu pe pagina mea intotdeauna lasi ceva frumos. multumesc pentru gandurile tale.
Florine, cred ca esti nou la mine pe pagina, fapt pentru care iti multumesc ca ai lasat un semn aici.
Ina, viata traita aiurea o simtim fiecare la un moment dat. Important e sa trecem de momentele confuze ale existentei si sa ridicam din nou fruntea pentru a spera ca noua zi va fi mai buna, mai reusita, si noi devenim mai impliniti sufleteste.
Cu prietenie tuturor,
Bogdan

Maria, iti spun in cuvinte putine doar atat: Multumesc pentru comentariul tau. La buna re/citire.

paginile albe s-au bosumflat. Cica, de atata zgariere de pix, stilou, pana, mina de creion, au uitat ce culoare au avut. Pai nu-i de mirare daca Ela, scrie fie un un punct, o mâzgăleală, o inepție, o scriere, o capodoperă sau pur si simplu deseneaza un apus de soare ori un demiurg, cu par blond, ca Fat frumos, calare pe cal alb,pe nume Maibacj, Porsche sau Audi A4, de culoare alb 13( pentru a-l murdari mai usor).
Paginile nu plang, nici n-ar putea. La cat de fragile sunt, daca ar plange ar fi aruncate la \"marele\" cos, ca nu-i asa, cine ar prefera pagini patate.
Paginile albe iti stiu istoria, si geografia, si anatonmia. Pai hai sa ne gandim putin de ce. pentru ca scriitorul face istorie ,daca mazgaleste peticul de hartie, si poate peste 2000 de ani se gasesc altii mai destepti sa laude epoca noastra, sa zica la unison, ca eram avansati pentru vremurile astea, asa cum facem noi cand descoperim prin diverse pesteri scriere veche, cuieniforma de 5000 de ani. Stiu geografie, pentru ca intotdeauna se stiu ca daca ele isi gasesc sfarsitul in cosul de gunoi, atunci se afla in coltul camerei, deci, se pot orienta in spatiu; stiu anatomie si psihologie, totodata pentru ca ele simt pe pielea lor cand scriitorul le inteapa cu punctul sau cu trei puncte nervos, apatic ori coleric. Unele pagini s-au deprins sa citeasca amprenta de pe talpa acelui scrib, care are un scris aproape ilizibil, incat parca a scris hartia cu picioarele.
Si in fine, paginile albe au si ele dorinte. Vor sa fie negre, dar nu de pix sau de suparare ci asa, de la natura, sa se razbune ele pe oameni si sa-i murdareasca. Si in definitv, de ce nu ar putea face asta. O singura data macar, ca sa arate ca nu ele sunt dependente de om ci omul dependent de hartie, ori de care ar fi ea; igienica, servetel, format A4, bon de consum, bilet de tramvai etc.

Sache, acum am apucat si eu sa citesc proza ta si am ras iar. Mi-am amintit de aiurelile mele cand aveam si eu febra si ma gandeam la Anna Kournikova ca-mi face frectii :))
Ce ti-e si cu gandul asta? Uneori te face sa te visezi rege sau ... imparat :D ori cersetor. Fain text.

Licurici, atata timp cat inima e deschisa pentru a primi iubire toti ar trebui sa vada acest lucru. Insa, asa cum zici tu, unii se fac ca nu observa tocmai pentru neputinta lor de a oferi iubirea altora, pentru ca iubirea lor este rece, calculata, egoista. Multumesc de trecerea ta pe paginile mele :)
Geta, am vrut sa fie un joc de cuvinte. Practic, o litera schimba total sensul cuvantului. Dinstantze distante, e un fel de raceala spatiala, cu cat e mai mare distanta cu atat ea ti se pare mai neprietenoasa, mai neprimitoare, mai obositoare. Multumesc penru comentariul tau, si chiar daca ai veni cu o critica furibunda, dar bine argumentata, n-am de ce sa ma supar.
Cu drag,
Bogdan

Maria, am sa ma gandesc si la experimentul tau, prin altii, spre mine. Textu lasta asa l-am vrut, sa scot in evidenta ca un lucru mic, insignifiant, poate sa te faca sa cazi in pacatul mandriei.
Multumesdc mult de trecerea si comentariul tau.

Doar atunci cand ne purificam mintea si sufletul, cand suntem \"goi pana la suflet\" putem sa ne intalnim in taceri dincolo de orice banuiala. Si cum iertarea aproapelui se realizeaza de saptezeci si sapte de ori cate sapte, nu e de mirare ca se \"refac din cioburi anii\" intr-o inima nonfigurativa. Daruind vei dobandi, zice Steinhardt, si tu, prin gesturi inocente, indatorezi cerul sa asimileze dorul sufletului.
Iar trupul de seara, despuiat deci de orice intinare, cu efecte de lumini si umbre in launtrul lui, isi implineste destinul, intr-un spatiu afectiv localizat, unde altundeva decat in inima viselor.

un alt registru poetic, mai violent ca imagine, mai nervos, fata de celelalte texte de-ale tale care emanau optimism, iubire. Parca e o imprecatie spusa asa la suparare, dar tocmai de aia cu atat mai periculoasa. Se spune ca blestemele sunt mai puternice si se implinesc atunci cand sunt spuse la suparare, la ura sau la nervi.
Un text deosebit fata de ceea ce am citit la tine.