Deschide-te cer

E placuta poezia, pe ici pe colo imi da impresia de cuvant cautat, dar nu e chiar o problema cata vreme urmaresti o idee sensibila, fara s-o sufoci... Se detaseaza din context o nazuinta frumoasa, care innobileaza actul tau creator...:)

da, curge frumos poezia, are sensibilitate si mesaj.

\"năzuință frumoasă\", \"act creator\"? elia, mă stric de râs... 10x
(nu era rău să zici unde sună căutat, să... caut mai bine :)))

mersic bogdan

am putut admira insa frumusetea versului si a constructului in sine, cu rime diferite ca parti de vorbire, cu vers fara abatare de la ritm. as spune o frumoasa poezie clasica, daca nu as remarca labirinticul versurilor tale ce e departe de clasic.
mi/a placut \"mi-e inima vânt când mi-e sufletul cer\"

...mirata sau prinsa asupra faptului?:)
te-ai intrebat ce motive a avut sa te minta shi ea?:)

\"așterne-mă umbră, s-adorm într-o carte
.......................................
un cântec voi fi pentru pruncul stingher\"

sub forma de cantec \"asternut\" pe paginile unui portativ pentru a deveni mangaiere,stingher la randu-ti, copilului ce va asculta ...
..mai trebuie ca cineva sa cante...

Drag,
Lizush

interesant cuvântul acesta - \"labirintic\", cred că numește bine ceea ce urmăresc. într-adevăr, caut să pun în sound-ul clasic idei amalgamate, dar convergente și nu imprecise. și iarăși da, versul acela e centrul de greutate.

onorat de prezențele voastre aici

Lizush,
Prinsă asupra faptului. Norii au fost depistati cu trafic de stupefiante :)) - lumea iluzie. O iluzie surdă la suferință. Nu-i de mirare deci că minte.
Odată sesizat contrastul dintre inimă și suflet, lumea (ca nepermanență - moartea) devine un aliat - drumul spre un sens. Despre acel sens, nu pot spune decât că e tainic si că... e de bine - cântec :))

mulțumesc mult pentru aplecarea spre sensurile încercărilor mele poetice

\"dacă vom fi sinceri unul cu celălalt, s-ar putea să ne certăm, dar dacă vom fi și mai sinceri, s-ar putea să ne impăcăm.\"

ești un personaj ilustru, bizar și ciudat care e în continuă schimbare și mișcare chiar și atunci când stă. nașpa anturajul în care ai fost copil. pe spate ai o amprentă a timpului!
mi-a atras atenția \"copilul stinger\". frumos...

Alin, daca stam sa ne amintim eu am inceput prin a-ti acorda prima stea, am i right? :-) Umbrele acelea de toamna... promiteau o chestie, asa, ceva ca un rasarit la Mediterana pe care din pacate nu l-am vazut decat o data. Indraznesc sa emit \"opiniunea\" ca, din punctul de vedere al exprimarii, tie iti \"canta\" ritmul de 8-9, in cel de 12 (ca in cazul de fata) te diluezi, in cel de 6-7 mai merge dar acolo iti lipseste incizia. Incearca si pe cel de 11 (sonet) cand ai si o idee (ai si de unde sa te inspiri pe site, nu cred ca trebuie sa-ti zic eu), eu continui sa cred ca tu ai muzicalitate in poezie, dar nu in orice ritm.
Bobadil.
P.S.
In locul tau (dar nu sunt in locul, desigur) as insista pe forma fixa si as cizela-o, lasand forma libera pentru mai tarziu... timp este.

și din ce în ce mai mult socot că te-ai înșelat în aprecierea de la umbre de toamnă
poezia asta a avut parte de aprecierea celor mai importante din reperele mele în materie. dar așa cum îți spuneam și cu altă ocazie, drumul meu este foarte vag tangent poeziei. nu am și sper să nu ajung vreodată să am pretenția că scriu poezie
pe de altă parte, la felul cum îmi pare că receptezi tu arta scrisă, este foarte justificat ceea ce spui despre ritmul si versul meu. dar sunt convins că motorul expresiei mele îți este străin. \"îndrăznesc\" să-ți spun că ești departe de a mă înțelege.