Umbre de toamnă

Acu pricepui ce e cu neantul acela! Ai ritm și știi să scrii, Alin. Singura mea obiecție este că aș dori mai mult
fior, dar, bineînțeles că stilul e o chestiune care ține de ritmul interior al individului. Altcum,
\"Cocori perplecși înșiră urme
ermetice pe cerul spart\"
nu au cum să nu-mi rețină atenția...

ce să zic, sunt copleșit. te-ai oprit pe păginuța mea cu gând bun, când io arunc cu ciori în stânga și-n dreapta. mulțumesc de încurajare, nici nu-mi mai încap în piele!
ai dreptate despre fior, nu scoate capul prin cuvinte încă, dar e acolo pitit pe undeva. poate voi avea răbdarea să-l mai trag de păr în sus, cine știe...

Ma bucur enorm sa te regasesc asa...stii tu cum...Ioan a spus ce-a spus...si bine-a spus...Textul arata ca ai ritm si ca stii sa scrii...si-o stiam si eu si altii care te citesc constant...doar tu n-aveai incredere in tine...un an asa cum ti-l doresti, Aline!

cu mult drag, Andreea

Poemul are imagini cu un impact puternic, in special in prima parte, care este predominant descriptiva. Un univers alterat, bantuit de instrainari si ancorat, se pare, intr-o angoasa metafizica a carei forma explicita o regasim doar in final, primele strofe sugerand eventual o constientizare a desprinderii de universul copilariei...Lumile sunt inca amestecate, fragilitatea si inocenta copilariei pot fi trepte catre un alt „noi insine”, dificultatile apar datorita faptului ca, intre ceea ce am parasit si ceea ce inca n-am devenit, exista un „no man`s land” destul de neplacut, in care ne simtim zguduiti si rascoliti in interior, in timp ce „in afara” viata se desfasoara dupa intelesuri pe care nu le mai putem cuprinde...
Cred ca lipsa „fiorului” vine dintr-o prea mare detasare, poetul complacandu-se doar in a contempla transformarile si implicandu-se deabia in final, cand arunca in aer, cu dezinvoltura si sarcasm, intregul „esafodaj” ridicat anterior. De remarcat ca se implica doar pentru a se disculpa :) Lucru pe care intentionez sa-l fac si eu acum, inainte sa bata la ochi atata „putere de introspectie” si constienta fiind ca e foarte posibil ca autorul sa fi aruncat din nou cu „ciori in stanga si-n dreapta”, dupa cum marturiseste ca o face deseori :)

Andreea
sărumâna, bucurie mare trecerea ta pe-aici cu urale și ovații. ia să nu mai știi tu așa multe, lasă omu\' să facă poezele :))

Ana,
nu demult un cal beteag
arunca cu introspecții
la cioara creierofag
croncănind fără pretenții

precum calul stau și eu
cu o mină cam naivă
nu-i hoție nici tupeu
... n-am nimica împotrivă

Poemul e bunicel, are ce-i trebuie.
\"Pasarea\" aia insa e hilara... eu as inlocui-o in regim de urgenta :-) asta in cazul in care stii gluma aceea cu Bula, maica-sa, pasarea si .... brrrr...
Numai bine!
Bobadil.

ce să mai zic, bobadil pe pagina mea. veselie mare:)
uite cum stau lucrurile, păsăruica cu pricina face parte din stolul local: toamne, fluturi, cocori, păsări, mare. unul din mesajele mele de aici este: sunt sătul!. Tocmai de aceea cred eu că zburătoarea cu pricina se află în pericolul de a intra în locul la care faci matale subtilă referire.
deci să schimbăm pasărea cu ceva acolo, că bate la ochi

Ce-ti spuneam eu tie ?!...profet trebuia sa ma fac...da\' erau deja locurile ocupate...:)

mulțumesc bobadil!
pentru prima mea stea mulțumiri speciale celor care cu multă răbdare m-au încurajat și ghidat pe undele versului: sundary, carmen(syril), rudy, dedal. nici acum n-am habar cum au știut ei ceva ce eu nu pricep nici acum.

Teleghidat de simturi curbe
Rebel intr-un intreg anost
Ai evadat subtil din urbe
Lasand la dracu\' tot ce-a fost:)

Felicitari,Alin!Un poem aproape fara cusur!

Cu prietenie
Rudy Valentino

mii de multumiri, rudy, nu doar pentru ajutor, ci mai ales pt. că ești. fără tine \"lumea\" asta ar mult mai tristă.

\"grei\" de pe poezie.ro pe pagina mea :)), și mai dau și cu stele... m-am pitit într-un colț...