Cod de adresare pe Agonia, rog rãspunsuri
Cum preferați: dumneavoastrã sau tu?
Au fost zile în care am tronat cu nesimțire pe site, în calitate de editor, fãrã sã îmi fac griji câ poate nu mã adresez cum trebuie membrilor Agonia, pe care i-am tutuit de la bun început. Şi zile ca cea de ieri, când în urma intervenției cuiva, în cazul meu a domnului LIM, pãrintele spiritual al lui LIM din cunoscuta parodie a Epopeii lui Ghilgameş, am ajuns sã mã întreb dacã fac bine cã tutuiesc pe cineva, pe o doamnã, fârã a o cunoaşte, chiar dacã o fãceam pentru a-i lãuda creația. Domnul LIM susține cã una e ca dumnealui sã o tutuiascã pe autoarea în cauzã, dat fiindcã în prealabil se cunoscuserã, şi alta e sã o fac eu. Nu ințeleg foarte bine ce anume ar trebui sã dicteze o astfel de abordare, sper cã nu vârsta, deşi, atât eu, cât şi doamna respectivã suntem nãscuți în 1971. Dacã vorbim de educație, da, domnul LIM are dreptate, eu am de la liceu doar o diplomã de electrician de întreținere, iar aici cred într-adevãr cã s-a fãcut cu adevãrat departajarea între noi. Evident, şi la experiența de viațã stau la fel de prost, trecut-au anii ca nouri lungi pe şesuri, şi probabil cea mai fericitã zi din viața mea rãmâne cea în care am fost numit editor aici, intrând în istorie ca probabil singurul electrician de întreținere uns editor pe un atelier literar. Am scris "literal", dar am fost corectat, noroc cu programele astea moderne, altfel ați vedea cã sunt şi agramat. Simt cã ocup un loc pe care nu îl merit, dar cum am observat cã se poartâ şi la case mai mari, voi face tot posibilul sã mã țin cu dinții de postul în cauzã.
Aşadar, cum e treaba cu tutuitul? Pãrinții mei, lãudat fie-le numele, m-au educat în anii 70 cã nu ne tutuim între noi. Drept urmare, cât au trãit, pãrinților mei m-am adresat cu dumneavoastrã, ba mai mult, sãrutându-i la figurat chiar mâna tatãlui meu. Am ínceput sã mã stric în clipa cãnd am ajuns în strãinãtate. Acolo am constatat cã, probabil dupã modelul englezesc, în anumite colectivitãți oamenii se tutuiesc încã din prima clipã. Am ințeles curând beneficiile unei astfel de abordãri, m-am bucurat, de ce sã mint, de o anumitã relaxare, lejeritate, o mult mai eficientã interrelaționare, sub auspiciile unor colaborari cu profesionişti mult mai titrați, care mã tratau pe mine, un novice, drept egalul lor. Am avut şi surpriza ca, atunci când fãrã intenție am folosit pronumele de politețe la adresa unui senior sã fiu interpelat şi întrebat de acesta pe un ton dintr-o datã superior, dacã simt cã a venit vremea sã punem preț pe vârstã şi ierarhie, sau dacã demersul meu este rezultatul unei nemulțumiri. Pentru cã din clipa în care nu ne mai tutuim, multe întrebãri pot pãrea adresate cu superioritate.
Întors dupa 30 de ani în România din periplul meu de electrician internațional de întreținere, mi-am amintit cã, în lipsa unui aparat obiectiv de ierarhizare, la noi vârsta şi postul primeazã. Astfel reacția domnului LIM nu poate fi tradusã decât asa: "într-o societate care nu se bazeazã pe meritocrație, dacã tot nu are nicio perspectivã doamna poetã, mãcar vorbiți-i cuviincios!" Mie mi se pare degradant pentru doamnã, mi se pare cã domnul LIM a negociat prost, dar, mã rog, pana la urmã eu sunt doar un editor norocos, care va face tot posibilul sã zboare pe sub radar.
Acum vã întreb, deocamdatã doar orientativ: preferați sã fiți abordat pe Agonia cu pronume de politețe, sau sã ne tutuim?
Nu vã pot garanta cã aşa ceva se va şi implementa, eu fiind doar unul dintre editori, iar votul final stã în ograda domnului Herinean, însã vã pot asigura de angajamentul meu de a vã aborda de la bun început şi pentru totdeauna cu pronumele de politețe.
Vã mulțumesc!
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Geana
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 640
- Citire
- 4 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Geana. “Cod de adresare pe Agonia, rog rãspunsuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-geana/jurnal/14168914/cod-de-adresare-pe-agonia-rog-raspunsuriComentarii (29)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Pentru mine Bogdan este Bogdan fără să stau să mă uit că-i un ins de 50 de ani sau unul de 20 de ani. Îl prefer prieten virtual chiar și dacă este prima interacțiune. Ottilia este autoarea căreia prefer să-i spun Ottilia. Cred că Eminescu ar fi râs dacă într-un astfel de spațiu, în discuții de genul celor pe care le purtăm, i s-ar fi adresat cineva cu dumneavoastră.
Prefer să mă tutuiți, să-mi spuneți Ilie sau Viorel sau Stănică, ba chiar mai mult, prefer Tego.
Dar așa sunt eu. Pe stradă le zic tinerilor (ieri niște copii) să mă salute cu formula “Salut”.
Foarte probabil, dacă ne-am reuni, în vreo conferință, nu ne-am tutui, ci am folosi politețea nu din mai mult respect, ci din respect în raport cu cadrul și regulile de conduită.
În fine. Dacă cineva dorește să nu-l tutuiesc, poate să-mi spună, nu mă deranjează să respect confortul cuiva.
- oare ne vor găsi? oare ne vor vedea?
eu i-am aflat la sfârșitul anilor 2004, amintesc doar câțiva: zabet mihai, sorin staicu, ela victoria luca, raul huluban, alina manole (în 18 ian. 2005 mi-a oferit nivelul pe care îl am și acum)
ne respectam, ne tutuiam, schimbam adrese de msg să ne vorbim despre ale noastre, târziu, în noapte
era frumos și este
eu așa am simțit (când nu mi-a mai plăcut atmosfera m-am retras)
dar nu am uitat de Agonia… din când, în când mă furișam pe aici
acum sunt într-o perioadă în care “m-am aprins”
Doamnelor, Domnilor, să aveți inspirație!
Între versuri, povești, metafore… e loc de tutuială…
față în față se află scriitorul și cititorul, nu indivizi de o parte sau de alta a catedrei.
Și ce poate fi mai plin de respect și mai prețios decât “Frumos, Tego, ai reușit să…”, “Mulțumesc, X, mă bucur să aflu asta de la tine…”
Că tot ai adus vorba de domnul Liviu-Ioan Mureșan, uite, îți semnalez o situație.
Din punctul meu de vedere dumnealui acum o zi a avut un derapaj de tip rasist și xenofob la adresa mea și am să explic de ce:
Numele meu de familie este Toșa, cu „ș” nu cu „s”. În partea de vest a țării numele e răspândit și toată lumea știe că îndică origini ungurești. Pe care în fapt le și am și de care sunt foarte mândru, la fel ca și de celelalte trei origini pe care le mai am: românească, grecească și bulgărească - dar care nu sunt evidente.
În timp ce eu am folosit cuvântul „mirroring” într-un răspuns adresat cuiva ieri pe site la textul cu numărul 14168733, domnul Liviu-Ioan Mureșan, originar din Transilvania (și care încă locuiește acolo), a apărut de după tufe să mă întrebe „Serios, tu vorbești maghiara bine? De unde provii?”. Stimatul domn Liviu-Ioan Mureșan putea să scrie desigur „Serios, dumneavoastră vorbiți maghiara bine? De unde proveniți” și nu schimba cu nimic derapajul pe care eu mărturisesc că îl consider fiind rasist și xenofob- iar eu chiar nu sunt genul care să se plângă sau să se fi plâns vreodata de chestii din astea pe poezie.ro. Motiv pentru care mi se pare normal ca stimatul domn Liviu-Ioan Mureșan să clarifice în subsolul acestui text ce a vrut să spună, dacă are o problemă generală cu maghiarii, dacă suferă de supremație regională și etnică și, nu în ultimul rând, de ce a folosit tocmai cuvântul „maghiară” și să își ceară scuze.
După ce i-ai atras atenția cu privire la limba maghiară la modul general (fără ca probabil să cunoști chestia cu numele Toșa și originea sa) același stimat domn a reapărut să explice că el vorbea cu Toșa, nu cu tine, într-o tonalitate profund bădărănească.
Din punctul meu de vedere, dacă evenimentul respectiv rămâne așa în aer, în curând vom avea o paletă mult mai bogată de jigniri și derapaje aici, pe poezie.ro, care vor coborî extrem de jos.
Pe de altă parte, pe vechiul site, sunt încă destule cazuri (eu știu câteva din ele) în care nume-prenume nu sunt reale.
Din al treilea unghi, am avut ocazia să particip la câteva cenacluri in care am interacționat față în față și toți ne-am spus pe numele mic, și nu a fost nicicum lipsa de respect. Bine, recunosc, lui Liviu îi spun și acum nene Anton
Si eu gandesc aidoma ta, daca soliciti pronume de politete, atunci condescendenta devine o obligatie, iar eu nu imi doresc ca acest loc sa se transforme intr-o sala de protocol, placandu-mi mai mult varianta de Aula sau Hala open space. Dar asta e. Avem un sondaj, si atata tot.
Momentan, pana la legalizare, sau pana anumiti membri o vor cere, eu ii voi tutui pe toti, pentru ca sunt de principiul ca intr-un atelier toate calfele sunt egale in drepturi. Evident, voi continua sa ma adresez cu dvs. doar lui Radu.
și uite așa, a devenit un proiect.
îi urez viață lungă și de ce nu, să fie de folos atât utilizatorilor cât și inițiatorilor!
Faptul că ne tutuim nu este o lipsă de respect, ci doar o apropiere prietenească.
Sunt persoane care țin la titulatura de doctor în... sau altceva, să fim serioși, ca oameni, nu ținem cont de asta, ci doar de spirit.
Spuneți-mi Ottilia, în fond, și lui Dumnezeu tot așa mă înfățișez și El mă răsfață mereu cu o Poezie!
