BGBianca Goean
Verificat@bianca-goean
Bucuresti
„<I>Let me listen to me and not to them</I> Gertrude Stein”
Nascuta 13 iulie 1976, la Craiova. De profesie consilier juridic. Scriu numai in ultima instanta...
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
o atmosfera de uitare tacuta. posta nu mai ajunge. doar... fumul. culori, trezie, si tacere. nu am mai fost pe aici, dar totul imi este aproape... daca inchid ochii, apare. ai o luna aprinsa, poate ca de aceea nu ai primit stele...
Pe textul:
„omul care scrie cu fum" de Dan Mitrut
Recomandat0 suflu
ContextVirgil, uneori esti surprinzator. atat. si-un zambet.
Pe textul:
„un fel de explicație" de Virgil Titarenco
0 suflu
ContextLa multi ani, Dana, sa fii mereu plina de lumina! trebuie sa ii multumesc si sa o felicit si pe Maria, atat de frumos stie sa surprinda, chiar si un suflet atat de misterios ca al tau...
Pe textul:
„Dana Ștefan - culoare și cuvânt" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextGeorge, ce as putea spune? nu puteam sa nu las un semn aici, chiar de-i fila de jurnal... lasa, ca stii tu.
Pe textul:
„Sa nu intarziati niciodata!" de George Bălan
0 suflu
Contextia te uita ce-am gasit daca nu sunt disciplinata! ;-))) Sa stii ca nu prea fac eu ce mi se spune. adica, ascult un sfat acolo, dar doua! Ha.
Imi pare mai reusita aceasta, sincer.
Imi pare mai reusita aceasta, sincer.
Pe textul:
„Gramatică" de George Bălan
0 suflu
ContextGeorge, iti multumesc pentru ca ai aprins putin lumina in soarele acesta... ;-)) iti dai seama ca nu aveam cum sa prind totul, a trecut prea mult timp de la liceu incoace...
alminteri mie imi placuse ideea cu infinitul care trebuie sa isi gaseasca loc in finit, dar sa stii ca nu-i atat de imposibil, pt ca uite, accepti tu sau nu, Dumnezeu se salasluieste cel mai bine in adancul nostru, iar noi... cat de finiti suntem, mai ales cand ne cuprinde necredinta...
evadarile tale, de altfel, sunt bine culese. desigur ca cel mai aproape mi-a parut Alex (m-am gandit eu, de!), ca am si eu copila mea cu nume de cer acasa, nu stii?
ei, cu buzunarele intelesesem si eu, na! ;-) dar nu intelesesem ce anume varasera \"cate una\", ca nu prea reiese din text, pare asa picat din cer ;-)
in cu totul si cu totul alta ordine de idei, asa, ca m-am prins eu cam care ti-e meseria, poate ma inveti si pe mine o chestie. ym logic: bianca_goean. tks.
alminteri mie imi placuse ideea cu infinitul care trebuie sa isi gaseasca loc in finit, dar sa stii ca nu-i atat de imposibil, pt ca uite, accepti tu sau nu, Dumnezeu se salasluieste cel mai bine in adancul nostru, iar noi... cat de finiti suntem, mai ales cand ne cuprinde necredinta...
evadarile tale, de altfel, sunt bine culese. desigur ca cel mai aproape mi-a parut Alex (m-am gandit eu, de!), ca am si eu copila mea cu nume de cer acasa, nu stii?
ei, cu buzunarele intelesesem si eu, na! ;-) dar nu intelesesem ce anume varasera \"cate una\", ca nu prea reiese din text, pare asa picat din cer ;-)
in cu totul si cu totul alta ordine de idei, asa, ca m-am prins eu cam care ti-e meseria, poate ma inveti si pe mine o chestie. ym logic: bianca_goean. tks.
Pe textul:
„Soarele pătrat" de George Bălan
0 suflu
ContextGeorge, finalul mi s-a pare fantastic, parca as asculta un final al unui concert de Beethoven...
\"cu alte cuvinte accelerațiile anotimpurilor sunt copiii gemeni din flori de gheață, de mucegai, \"De nu mă uita\" sau a \"Florii Soarelui Pătrat\".\"imediat ce s-au întâlnit pe pianul lui Alex, în ochii căruia se oglindește un curcubeu semicircular, care înalță Eroic cortina pentru un Beethowen atemporal, al tuturor dimensiunilor...\"
Imi place ce ai facut tu aici, cum te-ai jucat cu universalitatea regulilor matematice... mi-ai adus aminte de prietena mea din liceu, matematiciana ;-) numai ea stia sa imi spuna cata poezie este in matematica...
incearca sa editezi textul, ai cateva mici scapari de ortografie (sa ii imparti pe caprarii, l-a creat pe Vivaldi). Nu am inteles ce au bagat Vivaldi si Bach in buzunare?
in alta ordine de idei, am vazut ca ai o pauza in creatie.
\"cu alte cuvinte accelerațiile anotimpurilor sunt copiii gemeni din flori de gheață, de mucegai, \"De nu mă uita\" sau a \"Florii Soarelui Pătrat\".\"imediat ce s-au întâlnit pe pianul lui Alex, în ochii căruia se oglindește un curcubeu semicircular, care înalță Eroic cortina pentru un Beethowen atemporal, al tuturor dimensiunilor...\"
Imi place ce ai facut tu aici, cum te-ai jucat cu universalitatea regulilor matematice... mi-ai adus aminte de prietena mea din liceu, matematiciana ;-) numai ea stia sa imi spuna cata poezie este in matematica...
incearca sa editezi textul, ai cateva mici scapari de ortografie (sa ii imparti pe caprarii, l-a creat pe Vivaldi). Nu am inteles ce au bagat Vivaldi si Bach in buzunare?
in alta ordine de idei, am vazut ca ai o pauza in creatie.
Pe textul:
„Soarele pătrat" de George Bălan
0 suflu
ContextMae... anticipez cu atata bucurie si ma traiesc in bucuria ta... noi suntem la faza la care lesin cand spune: \"buf!\" aruncand jucariile pe jos...
Pe textul:
„zambete" de stanescu elena-catalina
0 suflu
ContextUnele dintre ele te pun pe ganduri, George, dar altele sunt cam matematice... tributar meseriei, cred, nu?
Pe textul:
„Rezolvări și răspunsuri" de George Bălan
0 suflu
ContextGabriela, daca in sufletul tau plange toamna aceasta timpurie, lasa-te in voia cadentei picaturilor... realizez ca nu asta te ajuta acum, dar, banuiesc, actul de createi este in egala masura si un strigat, si uite ca nu a ramas fara raspuns: nu esti singura, si esti intre prieteni... iar el, Dumnezeu sa-l odihneasca, tot intre prieteni s-a dus... va veni un timp cand vom primi si toate raspunsurile... pana atunci: + si *... intelegi tu...
Pe textul:
„De tine plange ploaia..." de Gabriela Marieta Secu
0 suflu
ContextCriptic te descoperi in lacrima aceasta ne-spusa, am impresia ca privesc povestea unei clipe desfasurandu-se intr-o clepsidra. Nu cred ca ai ales intamplator forma vizuala a poemului, nu?
Cuvantul ca act de iubire...
Cuvantul ca act de iubire...
Pe textul:
„Trăirea prin tine" de Maria Prochipiuc
0 suflu
Context\"ceea ce spui tu din politețe
emană damf de scorțișoară\"
\"ceea ce cred eu din inerție
curge ca machiajul ieftin după apa de ploaie\"
\"Copilul de cretă mă corectează în punctele esențiale
pentru că nu
nu așa simplu se moare\"
si, bineinteles, moartea aceasta a zmeilor in fiecare poveste trebuie sa aiba un scenariu, scris chiar si pe bucata aceasta de piele...
emană damf de scorțișoară\"
\"ceea ce cred eu din inerție
curge ca machiajul ieftin după apa de ploaie\"
\"Copilul de cretă mă corectează în punctele esențiale
pentru că nu
nu așa simplu se moare\"
si, bineinteles, moartea aceasta a zmeilor in fiecare poveste trebuie sa aiba un scenariu, scris chiar si pe bucata aceasta de piele...
Pe textul:
„Incognito" de Lavinia Micula
0 suflu
ContextMihaela, ceea ce faci tu nu este numai marturie, ceea ce scrii tu nu este numai poezie, uite nu stiu cum se lumina harul, si ne lumina si pe noi, intr-un cantec arcuit pe gatul Viorii...
Pe textul:
„„In morte resurrectio”" de Mihaela Vlasin
0 suflu
ContextVirgil, mai am si eu scapari, dar nu stiu cum sa face ca tocmai aceasta scriere mi-a scapat. sange, Virgil, si fiere, si lacrimi de sange de fapt... si lemn imbibat cu negura, si pamantul ce greu ne mai duce...
Ramane pe hard...
Ramane pe hard...
Pe textul:
„dark they" de Virgil Titarenco
0 suflu
ContextVirgil, spuna altii ce-or spune, mare bucurie mi-ai facut cu aceste versuri! Nu pot sa nu ma las cucerita de o asa amareala si ironie. Asta este, despre acel \"altfel scris\", lasa, ca isi are locul lui bine pus.
Pe textul:
„lumea privită prin cubul de gheață" de Virgil Titarenco
0 suflu
ContextUite, am scapat aceasta comoara, dar merg sa ma intind alaturi de iubitul meu fericita ca sunt femeie. Nu ca nu as fi fost, mereu, dar tu ai scris aici atat de profund despre dragostea re-nascatoare, te-ai rasucit in esenta si m-ai incantat desavarsit cu ingerii tai uzi pana la piele, asa incat nu am decat sa iti spun ca da, mai presus de cele mai inalte virtuti, este dragostea... sa nu uitam ca din dragoste am fost creati.
Pe textul:
„Hurt" de Alina Manole
Recomandat0 suflu
ContextGabriela, aer de prospetime filtrata in misterioase cioburi, ce atunci cand, copii fiind, priveam lumea prin cocburi colorate... Incantatoare poezie, dar ai sa te miri daca ams a-ti spun ca indeosebi mi-aplacut \"trăiam la etaj visam periculos uneori îmblînzeam tunetul\"?
Pe textul:
„Vitralii" de Gabriela Petrache
0 suflu
ContextMi-am dat seama ca nu am avut cum sublinia acele 365 de apusuri, ca sa stii ca nu era o greseala...
Uite:http://www.cloudsmagazine.com/6/Micul_print2.htm#6
Uite:http://www.cloudsmagazine.com/6/Micul_print2.htm#6
Pe textul:
„amînare perpetuă spre același răsărit fără soare" de Virgil Titarenco
Recomandat0 suflu
ContextM-ai trimis cu gandul la \"Micul print\", cu apusurile sale (\"Si in ziua celor 365... de apusuri erai atat de trist?\"), ai dezvrajit lumea castelelor si a uriasilor din spatele morilor de vant ale lui Don Quijote...
Toata poezia imi apare ca asezata inainte si dupa samburele dadator de viata, iar in arma rugaciunii cu care spulberi iluziile m-am regasit mult prea aproape: \"în clipa rugăciunii de seară atunci purtam mănuși din solzi de oțel
strîngeam pumnii în războiul mereu neterminat cu noi înșine\"
Ce sa mai spun despre dragostea care este deasupra tuturor, singura noastra sansa de zbor?
Toata poezia imi apare ca asezata inainte si dupa samburele dadator de viata, iar in arma rugaciunii cu care spulberi iluziile m-am regasit mult prea aproape: \"în clipa rugăciunii de seară atunci purtam mănuși din solzi de oțel
strîngeam pumnii în războiul mereu neterminat cu noi înșine\"
Ce sa mai spun despre dragostea care este deasupra tuturor, singura noastra sansa de zbor?
Pe textul:
„amînare perpetuă spre același răsărit fără soare" de Virgil Titarenco
Recomandat0 suflu
Context