De tine plange ploaia...

Poetul hrănește uneori cu propria lui jertfă forma desăvârșită și eternă a poeziei. Acest lucru l-ai f[cut tu aici.Chiar dacă tu aici ai încercat o anumită formă de manifestare a regretul pentru cineva, totul e spus extraordinar: De tine plange
ploaia
si toamna
printre frunze,
amarnică
rugină
la țărm
de cer rotat...
Cuvintele sunt revelatoare !

cum ii putem pomenii mai bine pe cei plecati la Domnu\' decat prin versurile ce ne curg din suflet precum niste lacrimi...
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Cu siguranta a ajuns ploaia, in locul tau, stropind pamantul, in semn de binecuvantare, de purificare a unui suflet ce si-a luat zborul... a ajuns ploaia frumoasa si trista, ploaia de cuvinte din poezia ta.
Dumnezeu sa-l odihneasca.
Toate cele bune,

Sorana

Dumnezeu să-l ierte pe unchiul tău. Se spune că cele mai frumoase versuri se scriu la suferință (\"indigatio facit versus\", parcă). E o poezie bună, dar cînd vei avea timp și vei depăși momentele de cumpănă poate mai lucrezi la ultimul vers. Și eu mi-am înmormîntat o mătusă acum doi ani, și pe urmă am scris \"Umbră și vis\" pe care am modificat-o în repetate rînduri și tot nu sînt mulțumit.
Cu prietenie,
Anton

Pista mic, a murit in decembrie 1989, am ajuns tarziu la morantul lui, varul meu Pisat mort erou, n-am putut merge la inmormantare, nu puteam intreba De ce? si Cine? si mai ales Pentru ce? Acum a murit Pista batranul si nu ma simt in stare de nimic... va multumesc din suflet pentru trecere si solidaritate...

Varul meu Pista, unchiul meu Pista... Dumnezeu sa ma ierte si pe mine de greseala de mai sus, Pista mic, nu era asa mic, inalt ca bradul, tata de doi copii, a iesit in poarta ca un prost, si l-a nimerit un glonte la revolutie... ai mei l-au gasit sub un morman de cadavre la morga din Brasov... Cand il voi intalni, il voi ruga sa-mi raspunda daca moartea lui si a altora a facut Lumea lume mai buna, mai desteapta...daca ...vorbesc prostii, cand trebuie sa mori mori, nu-i trebuie mortii un motiv, e moarte si punct.

Gabriela, daca in sufletul tau plange toamna aceasta timpurie, lasa-te in voia cadentei picaturilor... realizez ca nu asta te ajuta acum, dar, banuiesc, actul de createi este in egala masura si un strigat, si uite ca nu a ramas fara raspuns: nu esti singura, si esti intre prieteni... iar el, Dumnezeu sa-l odihneasca, tot intre prieteni s-a dus... va veni un timp cand vom primi si toate raspunsurile... pana atunci: + si *... intelegi tu...