Sentiment

Nu pot, nu simt, nu vreau, nu gandesc, nu doresc, nu cant, nu dorm, nu visez. Strig, urlu in propria-mi fiinta. Nu vad, nu astept, ma doare, ma sfasie, nu stiu. E calm, e tacere, agonie… Negru, alb, liniste, relaxare. De ce? Nu conteaza. Curge, se prelinge, se duce, se pierde, se simte, se inalta. E tacere, agonie... Nu vine, nu pleaca, nu se vede, nu dispare. E placut. Ma cuprinde, ma-nconjoara, ma patrunde, ma strabate, ma-nfioara, m-atinge, ma dezbraca, ma admira, ma uraste, ma iubeste. E tulbure, agonie... Se arata, se ascunde, vine, pleaca, arde, mocneste, nu poate, nu vrea. Cine? Cum? Nu vreau, nu pot, nu simt, NU. E haos, e agonie… Este. Sau poate NU. Ma arunc, alunec, zbor, plutesc ma inalt, cad, ma ridic. Acolo sunt, aici exist. Acolo esti, aici dispari. E negura, e ceata, ploua, e furtuna, fulgera, se lumineaza si pamantul dispare. Cerul se deschide si te inghite. Te las, te pierd, te-nteleg. Te creez, te distrug. E haos..., e agonie... Nu merg, nu stau, te mint, ma minti, eu sunt, tu nu existi. E liniste… in agonie.