Proză
Simt
1 min lectură·
Mediu
Sunt pierduta in marea de sperante ce-mi invaluie gandul. Nu stiu incotro ma indrept. Nu vad, nu aud nimic, doar simt. Simt cum totul traieste in jur, respira, supravietuieste. Simt cantecul pasarilor pana in adancul sufletului, simt vantul mangaiandu-mi pielea, simt soarele incalzindu-mi trupul, simt linistea naturii cuprinzandu-ma, simt valurile marii invaluindu-ma si daruindu-ma nisipului fin. Simt frumusetea din jur, simt vazduhul aproape, simt dulceata norilor, simt muzica vietii si linistea mortii, simt parfumul florilor, simt magia muntilor, racoarea padurilor, simt dragostea si pacea, simt bucuria copiilor, ingrijorarea parintilor, simt speranta plutind, simt infiorarea apusului si optimismul rasaritului, simt vibratiile muzicii, simt emotia, caldura, vraja existentei. Simt ca tu…, eu…, noi toti…simtim.
013110
0
