Bianca Goean

Anne, Anne, what a song...
mai mult in joaca
ea ii raspunde
cu coji de portocala
uscate intr-o rama de lemn:
miezul era mult prea dulce...

Trebuie neaparat sa citesti, daca nu ai facut-o deja, Ultima licorna, de Peter Beagle. uf, uf, intuitile astea.
drag, Bianca

Las si eu semn la marginea orizontului izbucnit in lacrimi de lumina, cu ochii impaienjeniti de frumusetea si delicatetea acestui poem, pe care il simt mult prea aproape. drag, Bianca

Bursucel, raman asa, cu ochii inchisi, si pastrez imaginea poemului tau de astazi. atat, atat de frumos. for everything else is just one heart beat away...
drag, Bianca

Danuca, speram sa ma urmariti, o poveste fara cititori, spre deosebire de poezie, ar fi tare, tare trista... asa, complet OT: ce face mai Raco??? ;-)))
Ela: riscurile imblanzirii. dar sa stii, intuitiile, din fericire, mai sunt si inselatoare.
sa ma stradui sa vedem incotro mergem mai departe...

Scrii asa, in ultima vreme, ca un cantec in care s-au risipit si adunat toate culorile lumii.
fascinatia calului alb (of of ghicesc un unicorn aici?)... ce inchipuire...
greu sa spun mai mult acum. doar sa nu opresti zborul, visarea.

Sache, chiar aveam si eu nevoie sa spui asta. Iti multumesc si as aprecia sa fie asa. Mie personal imi sunteti dragi amandoi. Drag, Bianca

Ela, draga mea roza, nu mai cer explicatii... dar ma intreb singura: asa previzibila sunt???!! iti marturisesc ca, scriind prima parte, habar nu aveam incotro o voi lua. aveam multe scenarii in minte, povesti amestecate, si ma straduiam sa ma opresc la unul singur, si sa-i dau o forma. Sache mi-a indicat, fara sa vrea, un scenariu la care chiar nu ma gandisem... uf, inseamna ca nu am fost suficient de evaziva in prima parte... ;-((( ma gandesc daca sa mai continuu?? glumesc, desigur ;-))
de ce nu am mai multa indrazneala, zici?! mmm, incerc sa intru un pielea unui personaj cum nu am mai scris pana acum. poate de aceea. mai stii, poate va capata si ea indrazneala, in time... vom vedea, impreuna!

Sache, povestile oamenilor seamana de cele mai multe ori. dar sunt unice prin oamenii care le traiesc, nu? multumesc mult pentru felul in care ai citit aici... daca am reusit sa redau tot ce spui tu acolo, e bine, pentru ca exact asa am vrut sa apara.
voi incerca sa prind conturul si sa-l duc mai departe...
va astept asadar, dragii mei... croiesc, croiesc istorii... remember? ;-)

Un sonet scris altfel, durerea este eviscerata, adevarurile sunt spuse intr-o clipa oprita in urcare.
Poezia ta este mai mereu marturie, Adrian. Pentru ca aprinde lumini si da sens de inviere...

he, he hei, ce personale gasesc eu aici... melanj cum numai sub marca ta se putea produce, intre acute imagini lirice si terne, dar nu mai putin reale si valente urbane (na, daca tu intelegi ceva din asta, esti mare, ca eu am stiut cand am inceput sa scriu ;-).
este o intoarcere \"pret de o respiratie\", poate de aceea si atat de condensata si poate mai greu de prins, in amintire. fragmentari reusite.
strofa a doua, prezentul frig, mi-a placut cel mai mult. poate unde in celelalte doua esti mai aproape de cum as rezona si eu, iar aici, in a doua strofa, esti complet diferit.
ca tot iti plac tie criticile, aici nu am nici una. that\'s it.

Eddie, tu ai spus-o atat de frumos: personajele mele da, traiesc \"fortate de imprejurari\", iar trecutul vine, unoeri, in forta, inapoi peste ele.
sa vedem cum ii vor (vom) face fata ;-)

Ela, cam asta am vrut sa fie ritmul. La urma urmelor, ritmul multora dintre noi... incat deseori nu ne mai dam seama de stam sau alergam. unde se termina realul si incepe visarea... sau invers. fug, fug... personajele vor aparea curand in partea a doua... daca se opresc si pe la mine azi.

Sache, da, s-a cam scris singur inceputul acesta. sa vedem cum se infaosara si desfasoara singure firele de aici inainte. sa stii ca e voit intortocheat inceputul. ce, vrei sa lamuresc totul asa, din preambul, cum am spune noi? ;-)) stii ca mi-ai dat o idee? mercic.
Drag si va astept in continuare,
Bianca

Sache, ai tu impresia ca o femeie, fie ea si fericita (!!!) nu intelege aceste tristeti? doar si eu ascund adesea multe in spatele zambetului... as putea sa spun ca tu nu ai observat asta ;-)
drag, Bianca

Eddie, pic si eu in plasa ta si voi vorbi despre Dana ca si cand nu ar fi de fata ;-) Forta de expresie o aveti amandoi, dar Dana stie sa te ia de mana cu farmec si sa iti faca prietena povestea... ea este mai jucausa parca, mai delicata, chiar daca abordeaza uneori povestea ca pe un caz, cu precizie de chirurg. asta e, am gasit: are mana sigura, ferma, dar delicata, de chirurg ;-))

Sache, nu indraznesc sa ma gandesc ce-ar fi patit bietul om daca indraznea sa vina, Doamne fereste! cu un buchet de flori sau, si mai rau, sa o scoata pe Corina la teatru... sa mai zici sa asculti de sfaturile \"prietenilor\".

of, of, Bursucel, tare frumos ai prins mingea aruncata de Eddie, ne-am desprins brusc de \"Pacoland\" si asteptam cu nerabdare intersectarea lor din nou, caci altfel nu s-ar mai numi asa, nu? ;-)))
ciudat cum, desi aveti stiluri diferite, reusiti sa faceti un frumos ... duet!
Drag, Bianca

un requiem cantat de stele in cadere. aceasta este imaginea cea mai puternica pe care o vad aici. poezia are un proiect frumos, dar se vede ca este scrisa intr-un moment in care pietrele au fost asezat mai in graba. poate revii...
PS exercitiu de memorie, Gillda.

Virgil, poezia este izvorul, sau mai bine zis, poetul. intelegi tu, cum si eu am, si iti multumesc...
So I won\'t embarrass you again... ma gandeam eu!
Drag, Bianca

Mae, \"figurinele\" tale onirice, simbolurile de tine create aici (lanterna, ochii, fotograful, vaporasul de carton (ei, nu e chiar o simpla barcuta de hartie), poarta), vin sa intregeasca un tablou in care nimic nu este ce pare a fi.
acut de frumos.
Drag, Bianca

O poezie pe care am citit-o pe toate partile, si de fiecare data mi-a stralucit intr-o nebanuita finete. Am vazut mai ales o granita, si este in egala masura iluzorie cum spunea si Mihai inaintea mea, dar si imposibil de contestat (prin \"bezna\" pe care incerci sa o imprastii mai mult adancindu-o cu palpairea lumanarilor ai vorbit atat de tacut si frumos despre lumina). As zice eu ca versurile scrise de tine au puterea de a re-crea un univers in care pasarile redevin simbol al zborului, cuvintele nu mai sunt doar urme, ci sens, iar sufletul isi regaseste incet fiecare ora. nu numai cea de dinaintea inserarii.
Cuvintele mele sunt deja de prisos aici, dar am vrut sa stii ca am ramas in admiratie.
Drag, Bianca