Bianca Goean

Te-am mai tot citit pe tacute, Laura, si aici chiar vreau sa las semn, pentru modul placut, simplu si cu capul sus, in care vorbesti despre hotarele dintre noi, despre lumile absurde care ne sunt inapoi, despre nevoia de a da un final, fie el si \"desenat cu coji de nuca\". Mi-a placut foarte, foarte mult, poezia ta, Laura. Este si foarte \"recitabila\", ceea ce e de admirat. O singura \"chestie\" as avea, care tine de acest recitabil\", nu-mi suna bine \"ni-e gandul\", parca ar fi sunat altfel \"ni-i\". dar e doar super subiectiv ;-)

Sa vorbesti despre o poezie care se prezinta singura, care se strecoara insinuant printre cuvinte, cu sensibilitate, dar, mai ales, cu putere de patrundere, pare chiar in plus... Pentru ca iedera nu numai ca este cataratoare, dar prinde in radacini chiar si zidurile, piatra, si ... renaste primavara. Dar... a nu se uita cum incepe poemul... \"îți vin bine încolăcită printre cuvinte\", \"ce vie îți sunt
iederă nu femeie\"... that\'s a man\'s vision, Ela, isn\'t it?

Bursucel, te-am citit pe nerasuflate in aceasta dimineata ploioasa, si m-am trezit la fel de incantata acum de povestea ta pe cum eram, copil fiind, citind o poveste. Asa ca... tare mi-e ca e chiar pentru noi \"basmul\" tau; scris cu atata usurinta si farmec, este inedit si haios...
Drag, Bianca

Despre unele poezii este greu sa vorbesti, si nu numai pentru ca au o curgere atat de fireasca (si cel mai frumos este firescul), sau pentru ca transpunerea poetica este atat de puternica, incat ai impresia ca te afli in fata unui univers prins in cuvinte vii, ci si pentru ca asemenea versuri lasa in urma rostirii ecou...
Nu pot sa spun mai mult aici, Ela. Fiecare zi ne apropie de Sarbatoarea Invierii, si fiecare cuvant al tau greu si dureros e transpus in lumina acelei zile...

Raluca, lumile pe care ni le inventam atunci cand orasul se coboara prea brusc asupra noastra sunt in egala masura si pierdute, si ale noastre pe veci. We should all take care...
Te mai astept, drag, Bianca

trezita inaintea soarelui, ma pomenesc in fata unei poezii sagalnice, unde primavara si-a facut loc cu zambete, ciripituri verzi si un pic un pic de astenie. Imi place ca unii nu se pot desprinde de toamna nici in primavara, si-mi place foarte foarte subiectiv ;-)) ai prins foarte bine primavara asta \"desucheata\" in versuri:
\"noi aici frate avem acu
doar frunze deșucheate
și flori alandala
și-amorezi în săruturi
n-avem timp
de tomnatice vânturi\".
Desigur, nu te vei supara daca iti voi spune ca m-ai dus cu gandul la Toparceanu!
Drag, Dalba

rugaciunea asemenea unei lucrari a mintii coborate in inima, toate simbolurile converg cu naturalete, versul e liber de patima si de durere. placut mult \"secunda-i un ac
brodează între ani\" si \"Tu aștepți ia mea
nu păcatul\", m-a trimis cu gandul la accentul pe Dumnezeu e iubire, mai presus de a fi judecator. frumos.

Un foc-joc de artificii, intr-un peisaj fara memorii, cu o incercare de prezent continuu, Eddie? Ochiul privitorului este liber sa adauge frumusete aici, textul se modifica, se invarte, se re-modeleaza.

Thais, este o lume in care am vrea sa ne pierdem, nici nu poate fi altfel, este o bucla in timp. Si totusi iti aduci aminte cumva ca prin vis ca va trebui sa te intorci. Imaginea este luata din Parcul Guell, Barcelona, si eu il simt ca pe cel mai abstract parc de pe fata pamantului. Ma bucur ca si tu ai simtit ca asta este atributul acestei lumi, abstractul, chiar am stat foarte mult pe ganduri daca sa pun poza aceasta sau o alta, un mozaic fotografiat de aproape din acelasi parc... am ales tunelul acesta, cu vegetatia ce creste pe deasupra, cu momentul exact al zilei (dupa-amiaza), pentru ca eu l-am simtit mai aproape de ce am vrut sa transmit. Acolo am inlocuit, unde mi-ai atras tu atentia... desi ... mm. nu cred ca-i nici asta cea mai potrivita alaturare... (aduna din). Iti multumesc de oprirea ta aici si... uite ca acum avem si o stea intr-o dupa-amiaza intr-un oras abstract. perfect abstract! ;-)

Ioan, uneori oamenii au tedinta de a se agata de culorile pe care le-au cunoscut, si e greu atunci sa mai dai culori iubirilor, prieteniilor noi. E nevoie sa reinventam curcubeul. Culorile vechi raman, desigur, si poate devin mai frumoase in timp ;-)

Intr-o incercare de a prinde culori, verde mai ales, copaci infloriti (gata, trebuie sa spun, daca nu era clar: sunt innebunita dupa pomii infloriti ;-), coloane care sprijina clipele unele de altele, iubiri (of all kind, asa cum atat de bine ai simtit), a iesit acest oras suspendat intr-o dupa-amiaza. a demain, Ela-ela.
Dalba

Dana, ai reusit sa prinzi in vers atat de bine pozitia duala intr-o rugaciune aproape necesara (lupta, aparare, prima strofa, sper sa nu aberez, dar m-a dus cu gandul la lupta cu Arhanghelul, si cu asta ai si am spus tot; trecand apoi la \"gradina promisa\", la frumusetea cu care esti inzestrata, la mana care te tine, asa lut prea moale cum esti \"mă îmbracă în petale de crini imperiali\"... asa suntem.
Drag, citindu-te, Bianca

Miraj, am incercat sa scriu proza din alte perspective, si, intr-adevar, asa o si simt acumulandu-se, piece by piece. Cuvintele tale imi sunt cea mai plina de bucurie confirmare. Pe alte meleaguri de povesti, pe curand.

Ela, intrebarea aceea \"unde ai vazut mal sa sustina cer\" este atat de acuta, incat nu am rezistat sa va fac si pe voi sa va intrebati. Cum am mai spus, consider ca una dintre cele mai mari taine este sa stii sa iti pui la timpul potrivit, intrebarea potrivita.

Eddie, pentru ca trebuie sa mai si apunem, si povestea aceasta a ajuns la sfarsit... si, pentru ca nu imi plac sfarsiturile, totul este atat de albastru si, zic eu, cu promisiunea unei noi dimineti.

Florina, tot ce este aici este al vostru de acum. Iar vasele de lut trebuie sa invatam sa le si spargem...

Joe King, welcome! istoriile se intorc intotdeauna unde au inceput, inainte de a se sfarsi. Marea isi fura nisipul inainte de a-l reda plajii... come again.

Miruna, il voi reposta pe tot, ca pe un intreg, multumesc de sugestie. Am spus ca voi pune si hyperlinkuri, dar nu am apucat. Calatoria din vis are, intr-adevar, simbolul framantarii rezolvarii unei situatii, unei lupte. La capatul careia a ajuns singura.

Tuturor: va multumesc cu drag pentru ca m-ati insotit in spatele acestor usi... va astept, as usual, cu alte istorii.

Simona, chiar ma gandeam, citindu-te, ca tu faci o altfel de poezie, si esti mult mai aproape de proza decat crezi... nu in stil, dar in claritatea si forta cu care abordezi versul. Nu pot decat sa ma bucur, prin urmare, vazandu-te aici. Asta face mai mult decat toate stelutele, asta si modul firesc cu care te-ai aplecat asupra acestor texte. este ca si cum as fi facut-o chiar eu. Mie imi pare bine ca esti aici, come again, Miraj.

Am aici senzatia ca te joci cu soarta. Cu un aer sagalnic, o abordare puternic feminina a incercarii de re-nascocire a propriei tale vieti. Uite o tema grea, abordata cu dezinvoltura, dar nu fara profunzime. Foarte puternica imagine: \"în genunchi rămân descrescând în grădini iarba\" (nu poti creste o noua iarba decat descrescandu-o pe cea veche, asternuta peste \"pliu peste pliu\", \"cuta ramasului bun\"). Si, daca \"mersul pe poante\" nu a intors pamantul in mersul lui, si daca vremurile si amintirile nu au luat-o inapoi, mai poti incerca o vraja, sau o paza macar de deochi: \"îmi cos o ie pe dos
roș-negru mă-mpunge acul apus\"...
tonul tau, pana acum curajos (da-ti-mi un punct de sprijin...) se pierde, cu capul plecat in \"port deja doar valuri
pe chip înnoptat
păcat\".
Ela, poeziile bune dospesc...
Drag, Dalba

Florina, poezia aceasta are o atmosfera unica, am impresia ca toate se intampla undeva sub tine, iar tu, personaj si povestitor in acelasi timp, frumoasa in cuvinte, te asterni tacuta si plina de curaj in fata unei iubiri de la care astepti cuminte o sabie sau un alt sens. As fi vrut sa citez, sa-ti spun ce mi-a placut mai mult si mai mult, dar poposesc asupra fiecarui vers, il absorb si nu ma indur sa il las.. ar trebui sa te citez intru totul. Felicitari, ai scris acut si frumos.

Florinel, ma bucur sa te am de cititoare. Voi incerca sa aduc mai mult decat atat in atmosfera, te astept pe mai departe. multumesc de aprecieri,

Of, Ela, cu intarziere ma intorc aici, pe un text care cred ca mie imi va ramane unul dintre cele mai dragi. Dar se mai simte inca parfumul ... de portocale. De ceva timp ma gandesc si eu cam la fel la portocale. Iar cele de care vorbesti, draga mea draga, au fost alese cu un scop precis: spre a fi decojite si... mancate ;-)))
Cu drag,

Ela, ma gandesc... sa vedem ce se mai intampla. Sincera sa fiu, textele astea asa se scriu ele, atat, la o singura suflare. ma gandesc la ce mi-ai spus, stii bine.
ha ha ha, am zambit scriind chestia cu timpul, ce am mai zambit... da, stiu prietenii ;-)))
Drag, Dalba

Evident, astazi este ziua eratelor, de la primavara si pomi infloriti mi se trage ;-) poate sunt si indragostita, mai stii? ;-) Raspunsurile erau,desigur, pentru \"Bursucel, Carmen, Ela\"

Bursucel, am sa iti spun un secret: \"interludiile\" de care vorbesti sunt partile prin care respira aceasta proza. Fara ele nu as putea scrie. Si mie imi sunt la fel de dragi.

Carmen, ce spui tu aici e mai mult decat un compliment. Stilul tau este atat de \"al tau\", incat cu greu as putea crede ca ar merita sa il schimbi. Dar, pe de alta parte, cred ca este inevitabil sa simti la un anumit moment nevoia sa scrii si altfel, iar poezia va ramane mereu o fascinatie... Te poti scrie oricum, de asta sunt sigura.

Ela, cum vii tu si prinzi in cateva cuvinte totul? da, sense and sensibility ;-) cam asa ceva am dorit... cat despre dorinta ta... mie nu mi-ar fi greu sa le adun impreuna mai multe (desi acesta nu va fi o \"carte\", nu, nu), ma gandesc la doua lucruri: va fi mai greu pentru unii sa citeasca (sa nu uitam ca multi dintre noi citesc si de la birou, printre picaturi, sau serile acasa, dupa o zi de lucru), nu multora le este confortabil sa citeasca pe internet (eu marturisesc ca raman fun al cartii tiparite), si apoi... pauza intre doua \"capitolase\" ar fi si mai mare decat atat... ei, nu m-ati certa atunci? ;-)))))))
Drag, draga mea...