Bianca Goean

O imagine atat de frumoasa, in tristetea soptita, ghicita abia, poezia pare scrisa atat de usor, gandul curge slobod, neincorsetat, catre ... amintirile de apoi.

\"in ovalul linistilor tale
esti prea frumoasa\"
In atatea moduri m-as juca in cozile desplatite ale acestei poezii, o constructie jucausa si in acelasi timp profunda, asa cum m-a obisnuit sa gasesc la tine pe pagina, dar timpul m-a luat pe sus si ma duce ia-ti aripile si zboara cu vara, Li!

Eddie, ai descoperit fiecare particica din acest labirint, acum poti sa asterni lumina si zambet: cuvintele s-au umplut si dau pe deasupra, stii deja cum se culeg... Ai urmat frumos provocarea mea, drag, cu o ceasca de ceai in fata ;-))

Costin, uhhh, la personale, da... ai vazut multe pe-aici, starile astea ne iau uneori pe sus, stii?
Drag,

Anana, e ca si cum vijelia noptii ar fi trantit dintr-o data, de perete, o usa spre inapoi, este o intoarcere cu ochii mariti asupra unor cute de timp... foarte frumoasa realizare si da, plastica. Si eu as spune ca nu merge \"barba alba a timpului\"... destul de uzitata.

Un alt poem pe care trebuie sa-l citesti pana la sange, semnat de tine, scrijeliturile unei vieti de singuratate in doi, duse pana dincolo de limita disperarii chiar in subconstient (cumplita imagine, la fel ca si aceea a razatorii pe suflet, remarcata si de Horea), contraste puternice senzatia aceea cand esti trecut de prabusire si totusi stai in contemplare, ca tot ceea ce se intampla te zgarie (\"fiecare lucru se va înfrupta din mine\"), in timp ce lor, lucrurilor, celorlalti, nu li se intampla nimic (\"existente cauciucate\" - deformare elastica doar)...
as mai sta aici, dar tu stii mai bine ca este un loc unde nu ne asteapta nimeni... Alte cuvinte sunt deja de prisos...

Maria, ma gandesc cu ochii inchisi la diminetile unor astfel de dialoguri, cand se vor intoarce toate amestecate asupra noastra, dintr-un glas de copil si noi va trebui sa le punem si raspunsuri, si rugaciuni... instrainare de care am vrea sa ne scuturam cumva, incercarea de a povesti, cand stim bine ca nu de acolo de sus suntem priviti, ci din adancul cel mai adanc al sufletului nostru... sunt imagini superbe aici, as vrea sa imi aduc aminte candva... cand voi avea astfel de dialoguri.

Dragos, trecutul poate uneori sa fie cea mai mare capcana, nu numai pentru ca te poti pierde acolo, ci mai ales, cred eu, pentru ca ni-l amintim, nu mai e ceva ce se intampla sau s-a intamplat, este ceva amintit, prin urmare supus vicierii. Iar unii oameni vor sa traiasca fara viitor... asta poate sa fie la fel de greu ca si traitul pe deasupra...
Senzatia aceea de ameteala era scontata... este un prezent care vine dintr-o data, urland ruperea de alte repere.
Despre viziunea ta nu iti pot spune decat... ca acolo am tintit, asa ca eu iti multumesc.
te mai astept,

Buna dimineata, Maria, linistea nu se tulbura daca e liniste cu adevarat, nu? ;-) Iti multumesc mult de semnul tau aici, si de perceptia acestei poezii ca \"limpede si trist\"... da, cred ca asa s-a vrut scrisa. Nici nu-i nevoie de mai multe cuvinte, drag,

Intr-adevar, remarcabil tablou al cuvintelor, prinsa atat de bine o stare si amintiri-imagini-inchipuiri. Da, am senzatia ca penelul este tot mai sigur si se concentreaza mai mult asupra exteriorului reflectat in interior.

Roxana, nu stiu daca nu se poate inventa asa ceva, cum spui... chiar nu stiu, sau poate ca nu e nevoie sa inventez, poate ca se pot vedea destule in jur, iar nu chiar la morbiditate m-am gandit, eu nu asa vad, sunt atatea in noi care sunt la limita.
Iti multumesc inca o data pt oprirea ta... chiar repetata ;-) aici. si la PS stiam raspunsul, dar era o idee acolo ;-)
Drag, ne citim... if u keep on posting smtg ;-)

Alin, scurt si cuprinzator, multumesc frumos de aprecieri, esenta era ca si mie imi place formula aceasta, si cred ca am sa continuu asa, regardless ... ;-))
da, este si amuzant comentariul lui Costin, dar nu numai! ;-)

Roxana, ma bucur ca ai reusit sa vezi si tu altfel acest text, da, eu am vrut sa merg chiar un pic mai departe de simpla captivitate in sine (repet: am vrut chiar sa merg putin spre patologic,dar tot pe ideea ca patologie putem fi oricare dintre noi), si intr-o lume oarecum frumoasa.
Sugestiile tale sunt binevenite, mi-ai dat de gandit. cu bleu acela nici eu nu sunt foarte impacata, dc gasesc altceva, am sa schimb. In rest, cred ca voi incerca sa tin cont in proza de genul acesteia pe viitor, la aceasta las asa, pentru ca subliniaza contrastul, si este oarecum o altfel de abordare, in general lumea interioara este mai idealizata si fantasmagorica, aici este invers... si, de ce nu, poate ca tocmai in pasajele acelea m-am dat de gol. acolo poate ca sunt un pic eu ;-)))
despre poezie vs proza am tot vorbit, pe aproape toate textele mele ;-))) daca ai chef, poti sa le incerci si pe-acelea.
Multumesc mult de comentariul pertinent, drag,
PS and who says it\'s wrong? ;-)

Costin, inca o data imi dau seama cat de mult conteaza ce vede celalalt in ceea ce scriem. Da, cred ca poate sa fie si ce ai vazut tu aici; mai are sens sa-ti spun ca eu am vrut sa arat inchisoarea in care ne zbatem toti uneori, a propriului nostru eu pe care il simtim ca ingradire uneori, un fel de schizofrenie daca vrei, din care iesim din cand in cand, din care am putea de fapt iesi oricand, daca am vrea. De fapt, si intr-o situatie ca cea vazuta de tine, temnicerul ne-am fi tot noi, sau mai bine zis proiectia celuilalt in noi. Si da, cred si eu ca nu m-ai crezut, este un exercitiu ;-))
Iti multumesc inca o data de incredere, Costin.
PS normal ca ai dreptate cu pluralul acela, tks!

Marinela, poate ca aceasta ar fi o scpare indtr-o astfel de inchisoare, un al doilea, am sa ma gandesc, poate am sa incerc sa scriu si despre asa ceva candva, este o idee buna. Multumesc si tie de semn si, mai ales, de citire si gand.

Victor, da, cred ca este si o asteptare intr-o astfel de inchisoare, altfel nici o evadare, fie ea si temporara, nu ar avea sens. Ma bucura prezenta ta pe-aici, te mai astept,

Ne citim, drag, Bianca

Alma & Dana, mie, de la Camus incoace, nu-mi prea mai place cuvantul asta \"experiment\" ;-))) mai bine sa-l lasam simplu \"ad-joc\", invitatia la joaca, la imaginatie, prin care voi ati reusit sa conturati un cerc, si care si mie, cum spunea si Elia mai devreme, mi-a daruit o zi frumoasa... si mai mult. Bursucel a mai ghicit cate ceva, dar e mutulici;-)
Sa va multumesc? Mai bine, vorba cui stim noi bine, ia veniti incoace: moah, tzoc! ;-)

Andrei, poate ca as fi vrut sa-mi spui ca nu sunt autentice accidentele, dar... uf.
Asa, despre scrierea cuvintelor legat nu m-am indoit, dar celelalte... ;-) mda, marturisesc ca m-am gandit o secunduta ca ar fi intentionate, dar apoi mi-am zis \"mnaaaa, no way!\". Da, poate ca vedem altfel aici, si-asta-i un lucru bun. Nu mai stiu unde citeam ca in momente foarte importante, in literatura, sa-ti faci chiar si personajele inculte sa vorbeasca mai corect, si, prin analogie, ... I think you\'ve got my point. Si cam asa vad si eu.
Si zi asa, te-am facut sa pui diacritice, tot e ceva ;-).

Eddie, este o inchisoare a celuilalt eu, o incercare de patrundere intr-o astfel de lume cu evadari la indemana, si totusi niciodata \"folosita\" in mod definitiv. Multumesc, cred ca ai vazut exact tabloul...

Revin: nu e un poem usor, dar cine are nevoie de asa ceva, (ei, sa recunoastem, uneori...), am intr-adevar senzatia ca totul se roteste incepand cu centrul unei lumi din care nu te mai poti propulsa, (nu cred ca pe roata de rezerva calatoria ar fi foarte usoara), \"ocean/dacă l-aș vedea l-aș recunoaște dintr-o mie banalul vis în tirubușonul rotitor al lucrurilor\" (ce-ai avut cu sarmanul tirbuson l-ai facut in toate felurile numai cum il cheama nu ;-)), iau totul si ca o ironie, si ca o realitate la care te uiti in egala masura dinauntru (din chiar centrul rotitor), dar si, asemenea omului beat, dinafara, cu distanta: who are these persons? whose life is this?
As mai spune ceva de repetarea sintagmei \"gaura sticlei\" care, trecand peste faptul ca nu suna bine nici macar aici, mie imi pare si suparatoare.
oricum, cred ca este a doua poezie in care observ imaginea unui accident mai mult sau mai putin de masina. mai mult nu spun.
Da, infinit in sensuri si, mai ales, izvoare acest \"The waste land\"...

Maria, ai intuit ca nu este vorba despre un alt om, dar...nu mai spun nimic, chiar sunt curioasa daca am reusit sa redau aici personalitatea pe are am dorit-o. Ooops, am dat un indiciu in plus ;-)
Multumesc de vizita, de semn, ne citim.

Nu puteam lipsi in primul rand de pe un text de-al tau (ok, puteam lipis cu comm-ul, dar nu puteam sa nu citesc ;-)), mai ales daca are in subtitlu citat din The waste land, atat de mult mai fascineaza modul in care te poti lega de fiecare fraza si poate trezi in tine cu totul altceva decat a trezit in alt cititor.
Asa ca imi spun: ia sa vad... ce s-a intamplat in Andrei cu cercul/inelul acesta rotitor...
And I am not at all dissapointed, si revin mai tarziu cu motivele, acum sunt doar in graba, si te trag un pic de maneca, reia textul ca ai erori de editare ;-))
Da, plec destul de ametita de-aici, si nu am baut nimic!