Aurora Luchian

Moțăind pe-o buturugă, Murmurând pios o rugă, Doar șoptit în cerul gurii; Tremura Muma-Pădurii. Spate strâmb și cocoșat, Nasul lung și acvilat, Față palidă și lungă, Și-un baston în mâna

Noaptea-n liniște-a trecut Multă pace am avut. Somn dulce și liniștit, Îngerașul m-a păzit. Te rog, Doamne, să am spor Dă-mi putere și-ajutor; Ziua să-mi fie ușoară, De cu zori și până-n

Sinucigașul Pesimistul realist, Fără șanse, un ideal, Nu pentru că-i de fel trist, Ci vede...crudul real! Bulă Personajul plin de haz, Ce ne scoate din necaz. Când simțim în "coastă-o

Fără simțul rațiunii Ne conduceți țărișoara! Pierzania națiunii... Dați-ne săpun și sfoara! Þară dragă, tu fetiță, Cei cu mintea; o bobiță! Când se-nscăunează jură, Cu minciuni fără

Jos, pitit într-un tufiș, Un arici îngândurat, Se uită trist, cam pieziș, Spre un plop înalt. Sus,în vârf la plop, o cioară, Croncăne sfătoasă Cu o alta care zboară, Spre bolta

Furișat un moș drăguț, Alină puiu-n pătuț. E moșul cu vise dulci, Ca să-l vezi, nu mai apuci! Și vine tiptil la gene, La ochii fetiței mele; O mângâie-ncetinel: \"Dormi floare de

Cățelul e derutat, Trei urzici l-au atacat! Curios le-a mirosit, Plantele l-au "încolțit"! Nu au dinți, dar l-au mușcat, Nasul tot e bășicat! -Fir-ar de plante colțoase, Oare vor și ele

Grevă! Azi, vom ieși în stradă mulți: Și tineri și dascăli cărunți... Să ne cerșim dreptul, căci voi, \"Călcați\" pe noi, ca pe gunoi! Dascălii Bucăți din suflet ei presară Formând copii

Cică un țăran odată, A pus ca și altă dată, În pământ mici sămâncioare De ridiche, roșioare. Dup-o vreme a trecut Să vadă dacă-au crescut, Și ce vede, ce nu vede, Privirea în ea își pierde! O

Așa darnică ca tine Toamnă, nu am mai văzut! Tot ce-aduni, e pentru mine, Mi le dai făr\' de-mprumut! Ne oferi pomi încărcați Cu fructe dulci, aromate; Uite-i par împovărați Că-s multe,

Tu, Măicuță Preacurată, Te rog iar, îngenuncheată, Să mă ocrotești mereu De tot ce-i nedrept și rău! Și te rog, Măicuță Sfântă, Când ceva mi se întâmplă, Ajută-mă, ori ce-ar fi! Căci cu

Fluturașul Sunt hoinară catifea, Nu supăr pe nimenea. Grădinii îi dau culoare, Când mă plimb din floare-n floare. Albina Adun picuri de dulceață Din flori de dimineață. De pe câmpuri,

Cum să se-ndure pisica Când roiesc în jurul ei, Nepoți, bunicii și fiica, O ceată de șoricei! Mustăcește bucuroasă Când vede așa de mulți: \"O! ce masă copioasă Ce desert cu cei

Cu ochelarii pe nas, Cu blândețe multă-n glas, Părul ca fulgul de nea, Așa e bunica mea! O privesc și parcă este Zâna bună din poveste. Atunci când o vizitez, Mă simt de parcă

Mama vine să mă culce Și-mi cântă suav, duios, Un cântec în limba dulce, Moștenită din strămoși. Când cuvintele rostește Cursiv, clar în românește, Îmi dau seama fericit, Că-i \"perlă\"

Diplomă dacă-și dorea, Și n-ar fi fugit așa! Diplomă în lașitate, Și s-ar fi-mpiedicat, poate... A văzut când a picat. Să fi stat, să-l fi salvat, Să fi cerut ajutor, Poate vreunui

E roșu la semafor, Mașinele trec de zor. Dar culoarea s-a schimbat, Edi, țup, la traversat! Dar nu-i iute de picior, Că-i verde la semafor. Cu mâinile-n buzunar, Fluieră fără habar. Vai,

Stau lângă pătuțul meu Și mă rog la Dumnezeu, Ca să dorm bine la noapte, Îngerul să-mi stea aproape; Cu aripi ocrotitoare, Somn ușor să mă-nconjoare! Înger, de veghe să-mi fii Până-n ceasul

Miorlau, lenevos din fire, Nu îi găsesc lecuire. Doarme pe cuptor, pe pat, Dar nu merge la vânat. Când mă vede, țupa, sare, Se alintă, vrea mâncare. Astfel nu s-ar sinchisi, Din visări, fie

Anița plânge zilnic, cu lacrimi ca o rouă! De ce-i atât de tristă, o să vă spun și vouă: Are și frați, vreo nouă, iar banii-s puțintei, Și râd mereu pe-afară, copiii răi, de ei. Iar ea, că e

Șoricelul e pe masă Cântă și e fericit; Iar pisica-i curioasă: \"Oare a înnebunit?\" Ia uite și ce dansează... Ãsta nu-i întreg la minte! Sunt uimită, mă sfidează? Las\'că te învăț eu

Copilaș, să nu faci rău, Că-L superi pe Dumnezeu. Chiar de ești mai zvăpăiat Să te porți manierat. Să ajuți pe orișicine, Să vorbești cumsecuvine, Să-i asculți pe-ai tăi părinți, Cum fac fii

-Căntă cu spor, greier dragă, Vezi să nu-ți pierzi ritmul frate! Căci la iarnă n-o s-aud, Când la fereastră mi-ai bate. -Las\' că-mi strâng eu surioară, Mai e timp până la iarnă! Abia am

Suflă-n pumnișorii mici În pumnișori de furnici! Þopăiesc și din picioare Căci sunt înghețate tare. Bruma le-a albit de tot! Ar fi vremea, eu socot, Să se-ascundă-n mușuroi, Că e pustiu în