Poezie
Ultimul concert
Poezie pentru copii
2 min lectură·
Mediu
Ce se-ntâmplă? Ce e oare?
Păsările cântă-n cor!
Simt un iz de sărbătoare,
Multe vin grăbite-n zbor.
Zeci de triluri, tonuri ample,
Veverița-i derutată,
Se agită, vrea să afle
De la cuc. Nu-i invitată!
Cucu-i foarte îngâmfat,
Se strigă singur, fălos.
E și el înaripat,
Nu se lasă mai prejos!
-Cucule sur, să îmi spui
Ce-i atâta veselie?
-Ciocârlan cu soața lui
Au venit de la câmpie.
Concertăm, apoi la drum,
Este toamnă, vezi prea bine!
Lasă-mă să cânt acum,
Ce, crezi că am timp de tine?
Privighetoarea fâșneață,
Ah, ce tril melodios!
Iar cioroiul din verdeață,
O admiră curios.
"Ce voce și ce mândrețe...
S-o asculți e o-ncântare!
Zău, așa o frumusețe,
Sigur, rivală nu are!"
Pupăza ține isonul
Pu-pu-pu! strigă acu!
Cine-a dat frenetic tonul?
Prima ea, și apoi cucu.
Celelalte jubilează,
Odihnindu-se nițel.
Cioroiul grozav oftează,
Ar participa și el.
Dar cu vocea-i răgușită,
Ar strica refrenul, poate...
Mai bine stă și ascultă,
Liniștit mai într-o parte.
Și mierlița drăgălașă,
Se sforțează. Șugubeață!
Nu cumva s-o creadă lașă
Și că nu ar face față.
Iată și un grăuraș,
Este trist, cireșe nu-s!
Vine tocmai din oraș,
De așa zarvă, adus.
Cocoțat pe-o rămurică,
Se bagă în ritmul lor.
Apare și-o rândunică
Și se-ntrec cu mare zor!
-Ce-i atâta afirmare?
Întreabă un sturz hoinar.
-Dar pe unde umbli oare,
De nu ai niciun habar?
Ne distrăm azi, frățioare,
Vom pleca în zări, departe.
Știi că suntem călătoare
Și o iarnă ne desparte!
Am vrut să ne reunim,
Să dăm un concert de soi.
Până când o să sosim,
Să le fie dor de noi.
Iar cele ce vor rămâne,
Vor cânta cu drag și dor,
Pentru noi, străine-n lume,
Când vor vedea câte-un nor!
27.06.2009 Aurora Luchian Vaslui
001506
0