Aurel Sibiceanu

Iscusită descrierea Lui!

Cu toții îi bănuim gloria tăcută,
am vrea să respirăm în trista liniște
a obiectelor sale aduse din alt veac,
în lumina de ambră
care-i adăpostește singurătatea ...


L-ai zărit, prietene,
e așa precum cum spui...
L-ai zărit și o clipă
ne-ai privit de pe crucea Lui...

Măcar în acest sonet mi-adun mintea tologită;
vezi comul meu la cel anterior.
Asta e, ai ținte mari, sonetistule.

Era să spun lunetistule!

Trecut-am, tiranizant text,
tehue-i tigva-mi, tologită!

Tare tehnica, tăicuță!

L-am uitat chiar pe tânărul
și talentatul meu concitadin, pe Alex Gheție!

Mulțumesc Alex, cu încredere în... steaua ta.

Este convingătoare primăvara poetului,
mai că mi-aș mai dori o scânteie de iarnă;
uf, paserile au început să mă mustre!

Ioan Petru Gârda - onorat de trecere, apreciere
și delicatețea cu care înduri
epigramistul începător care sunt;

Meître Recheșan - acum, vreau nu vreau,
duce-voi mai departe tărășenia,
încurajat de uluiala Dumitale. Cu stimă!


Iarina - Iaroslava - sunt mândru că suntem
argații unei limbi minunate; cu prețuire
și încredere în viitorul tău...


Octav - Dumneata ai atras steaua asupra poemei de față...
mi-aș dori să pot face același lucru
în ceea ce te privește; slugărești cuvântul
cu frumusețe și asupra de măsură...

Mi se pare un poem desăvârșit;
cititorul cuminte și fidel din mine
vrea poeme și despre restul zilelor...

marți, miercuri, joi...
făpturile noastre
care ne fac să nu vedem trecerea anilor...
...poate e bine, poate nu...

\"ești un copac într-o pădure dispărută\"

P.s.În popor se spune că lunea nici iarba nu crește...

Poetul...

Poem anteic, permite desprinderea
dar te re-aduce în materie...
Ceea ce nu-i tocmai rău,
are și ea, materia, rosturile ei;
rost în sensul rostirii noiciene...


Poate că poemul ar trebui să rămână așa,
poate nu...

O Madlenă pentru a pleca în trecut
ori pentru a rămâne în prezent?


Un poem ca o gâză de lumină...
Vine primăvara...

Zice Sorina Petrescu:

Ești foarte sincer, admirabil!
Tu poți să fi multora pildă
Căci cei ce râd nu vor, probabil,
Să-și vadă coarnele-n oglindă.


Zic și eu, amator:

Coarne-avem cu toții
dar nu ne pasă,
doar ne mirăm
cum de încăpem cu ele-n casă!

p.s. Mulțam pentru apreciere, frate Ioane.

Mulțam, Octav, o vinit steaua!

Așa cum este acest poem, eu îl văd întreg;
nu aș mai schimba nimic și bruma de \"retorică\" din
textul acesta mi se pare chiar necesară.

De la o vreme și eu sunt nomad
duminica, și nu numai,
între picăturile mele de sânge...
Aștept, poate o minune...

Cartea crește și crește bine.
Neica Recheșean pare a-și
fi domolit cerbicia.

Cine știe, poate o nășim amândoi!
Sincer te invidiez, așa de tare
doresc să scriu un sonet...
Întodeauna mi-a fost frică.
Când văd cum lucri tu, Petrea,
mă lecui de orice dorință...

P.s. Ai un com la \"Satul\";
l-ai întâlnit pe bunul Mitică Pricop,
de care fac acolo vorbire?

Un Michiduță mic, negru și... al dracului, taman se pregătea să mă întristeze în sfânta zi de duminică. Numai că Omologul lui, mare, luminos și bărbos, mă mână cu \"șoricelul\" pe la dumneata, cum a mai făcut-o de nenumărate ori. Cetii și mă prăpădii de râs. Apoi căzui cu mintea în bagdadie. De două ori! O dată pentru că nu se știe dacă Închisoarea Popoarelor și Noroadelor și-a închis porțile. A doua oară pentru treaba cu candelabrul lui Eugen Simion; dacă aș fi știut asta nu i-aș fi fost mujic în Academie - ptiu, era să scriu cu C! -, dar măcar aș fi intrat în volumul IV al venerabilei lucrări: \"Scriitori români de azi\", pe lângă care \"Lista lui Manolescu\", era să zis \"Lista lui Schindler\", a lui Nae ori Noe, este o biată listă de cumpărături cu care soacra te trimite la piață. Meître(sic!), aveți mână, vână, alonjă; prețuirea mea vă mai lipsea! Ia, o aveți și pe asta! Aștept urmarea și urmările.

Cu sinceră prețuire, cu mulțumire și drag.

Ce coincidență! Tot în chimie am lucrat și eu; dar în producție,la fabricarea maselor plastice, în Combinatul Petrochimic Pitești, azi Arpechim, o unitate economică falimentară din start, adică de prin 1966. Am citit cu \"plăcere\" aceste rememorări, am recunoscut toate \"învârtelile\" practicate de mediocrități și de cei din birourile politice ale întreprinderii, precum și amestecul Securității în relațiile dintre specialiști, în viața acestora și nu numai a lor. Nu pot uita violența cu care Securitatea s-a amestecat în viața și cariera unui mare specialist în polimeri; este vorba de inginerul Ioan Tincul, un bănățean deștept și bun ca pâinea caldă, de-o seamă cu Dumneavoastră. Din păcate, după 1990 nu l-a dorit nimeni pentru a repune pe picioare vreun compartiment al Petrochimiei Românești, așa că a fost nevoit să plece. La 52 de ani a luat calea Africii de Sud și acolo s-a impus ca specialist, a condus, vreme de mai bine de 15 ani, un Departamentul de Polimeri R&D al Companiei Sasol Tehnology.

Multe, foarte multe capete luminate au fost puse în umbră de mediocritățile vremii, au suferit pentru \"șovăieli\" politice, pentru că nu luau coautori, la invenții și inovații, pe leprele vărsate de Politehnică direct în funcții politice, în structurile informative.

Că tot ați pomenit de \"ostracizatul\" Iliescu, la adresa de mai jos găsiți mărturia mai vârstnicului meu coleg Nicolae Tokasik, coleg de studii moscovite cu Ostracizatul.


http://www.ziua.net/prt.php?id=202271&data=2006-06-24


Ca și Dumneavoastră, am început o serie de mărturisiri pe acest site,\"Exerciții de eliberare\", având nădejdea nemărturisită că generațiile mai noi vor înțelege că nu facem altceva decât să-i ajutăm să recupereze trecutul, un trecut care deja este cosmetizat în manuale. Așa cum s-a spus, nerecuperarea trecutului duce la repetarea lui, mai devreme sau mai mai târziu...

Vorbeați de urmărirea copiilor... Of, Doamne, dacă ar fi făcut numai atât! Mulți copii au fost racolați și, sub pretextul că vor să le protejeze părinții, i-au instigat meșteșugit să-i toarne pe aceștia.

Aceste mărturii, pe care Dumneavoastră, eu și mulți alții le facem, ar putea fi și o sursă bună de documentare și inspirație pentru tinerii prozatori care, cel mai adesea, au mărunte mize tematice, stilistice... S-ar putea \"naște\" prozatori, documentariști, hagiografi... Nu trebuie uitată nici generozitatea editorilor; prezența unor materiale memorialistice pe acest site economisește mult timp, ferește de cheltuielile bănești pe care le implică o documentare clasică.

Cu deosebită considerațiune

Măsuri să iei, neapărat;
din câte spui riști
să fii... des-figurat!

Asta e ! Vine primăvara,
e oprirea de la toate, postul, deh!,
erosul îți dă târcoale.
Ironie consistentă dar nu grosieră.
Final superb. Asta e, femeile care ne
plac sunt căsătorite cu alții!

Eu nu te firitisesc, fac o pozitivă
critică de întâmpinare; critica
de îndreptare sper să o facă,
în continuare, Neica Recheșan,
în flerul căruia cred sincer.

Se prefigurează o carte...

Bardul, nemai-îndurându-se pe sine,
ironic își dă cu zmoală și cu pene,
aspră judecată își tocmește...

Cam de tânăr, Petrea, te dedai
asprimii lăuntrice; mai ai de tras...

Mi-amintești de moldavul meu prieten,
Dumitru Pricop, plecat pe Cea Lume
acum trei ani. Era prin 1977,
eram tineri, eu foarte crud chiar,și încercam
să biruim un deca de vin focșănean.
Voroveam, șuguiam, eram mai mulți
dedați la nurii Poeziei...
La un moment dat, Mitică a a scris
pe loc poezia \"Gările de ceară\",
din care mi-a rămas în minte strofa:

\"Sub cerul gândurilor tale
cu rădăcinile-n urmași
te-ntrebi la ce atâta cale
pierdută-n praful de sub pași...\"

Eu din asta trăiesc, din amintiri
și din cetitul slovei, din însemnarea unui gând
mai de Doamne-ajută; aștept...


Eu cred în steaua ta, prietene.

Felicitări; și pentru textul savuros,
bine întocmit stilistic, și pentru
polemica stârnită de el.

O așteptam ca pe o tante
cu poșeta doldora de bomboane.

Cu stimă

este acest deal real
dar închipuit de autor
jucându-se cu orizantala
de-a verticala...

Tocmai aici este ideea
pe care o caută Ecaterina.
Cât privește filosofia...,
nu cred că e musai să
să fie prezentă într-un text poetic.

O mare tărășenie a creat căpița \"iminentă\"...
Ce să spun? E o \"toană poetică\",
amintitoare de poeții avangardiști,
necesară pentru rimă - iminentă /mentă-,
care te face să surâzi...
Mai aproape de noi,
Nichita Stănescu spunea:
\"Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru...\"

Lăcustele? Privite de aproape,
ceva se petrece cu mintea noastră,
fie ea și coaptă!, și scumpele, de altfel,
gâze ne par a fi niște mașinării înfricoșătoare...

Emma, franchețea pe care o avem,
uneori, când ne exprimăm un regret,
în cazul tău regretul e legat
de pierderea timpului,
poate fi impolitețe...

Nici un autor de aici nu a tras
de timpul și răbdarea mea.