Pe deal

ai luat un obiect, unul simplul, aici dealul, fie câmpia, acum nu mai știu. ai găsit o imagine, niște imagini cu care îl asociezi, o acțiune care te duce cu gândul la obiectul ales. ai luat, de fapt, un colț de natură, și l-ai descris. pentru tine asta e poezie, și nu e rău faptul că gândești astfel. ce văd eu a fi un minus, este ideea - lipsă, filosofia textului - lipsă, gândul asupra căruia să rămâi mai mult, să te facă să rezonezi, oarecum absent, cu toate că încerci toate acestea prin întrebarea finală. dar mie întrebarea aceea îmi sună mai mult a fizică, când eu m-am oprit aici ca să găsesc poezie, dacă mă înțelegi. nu zic că nu este, dar unele idei aș fi preferat să le formulezi altfel.

și iarăși nu am observat, din start, că e o încercare de rimă aici, altfel, cred că tendința asta de a potrivi rimele, a încurcat nițel la explimarea cea mai sublimă și mai elocventă contextului.

sunt usor nedumerita cum arata o capita de fan iminenta?

IMINÉNT, -Ã, iminenți, -te, adj. Care este gata să se producă, să se întâmple (și nu se poate amâna sau evita); inevitabil. – Din fr. imminent, lat. imminens, -ntis.

arsa de soare ca o capita de fan iminenta? e total absurd lipsit de sens cel putin din punctul meu de vedere
sa se intample ce?

ce poate fi inevitabil la o capita de fan iminenta?


apoi m-am speriat tare de tot de lacustele alea infricosatoare care sar ca niste iepuri cum intri in lanul cu grau porumb cereale pop corns livezi de pruni etc...


dupa opinia mea e o totala harabaura nu inteleg absolut nimic din ce ai vrut sa transmiti - cred ca de fapt nu ai vrut sa transmiti nimic te-ai jucat si tu un pic azi pacat ca mi-am pierdut timpul in pagina ta

este acest deal real
dar închipuit de autor
jucându-se cu orizantala
de-a verticala...

Tocmai aici este ideea
pe care o caută Ecaterina.
Cât privește filosofia...,
nu cred că e musai să
să fie prezentă într-un text poetic.

O mare tărășenie a creat căpița \"iminentă\"...
Ce să spun? E o \"toană poetică\",
amintitoare de poeții avangardiști,
necesară pentru rimă - iminentă /mentă-,
care te face să surâzi...
Mai aproape de noi,
Nichita Stănescu spunea:
\"Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru...\"

Lăcustele? Privite de aproape,
ceva se petrece cu mintea noastră,
fie ea și coaptă!, și scumpele, de altfel,
gâze ne par a fi niște mașinării înfricoșătoare...

Emma, franchețea pe care o avem,
uneori, când ne exprimăm un regret,
în cazul tău regretul e legat
de pierderea timpului,
poate fi impolitețe...

Nici un autor de aici nu a tras
de timpul și răbdarea mea.

frumos. parca ai vorbi/desena unei iubite de la oras sau unui copil. finalul m-a surprins si m-a pus pe ganduri.

as omite sintagma \"se stie\", anume pentru ca rimeaza cu \"hartie\".

cred ca revin.

cred ca m-a captivat poezia asa incat nu am observat, nu m-au suparat si alte rime.

@Ecaterina Bargan: Mulțumesc pentru lectură și pentru observații. Ca să răspund la întrebare, departe de mine gândul de a fi arogant, dar cred că aici e ceva mai mult decât spuneți. Cel puțin asta am încercat, să transmit poezie, așa cum am perceput-o eu.

@Emma Greceannu: Dacă aș fi un cititor neutru aș spune că e o imagine poetică acolo, în căpița aia de fân iminentă. Ar putea fi ca și cum ai încerca să descoperi un tablou, pas cu pas, detaliu cu detaliu și, la un moment dat, ai fi sigur că trebuie să existe și o căpiță de fân pe acolo. Dar nu sunt neutru, deci nu pot decât să regret sincer că v-am făcut să vă pierdeți timpul. Măcar am aflat unul de celălalt.

@Aurel Sibiceanu: M-a impresionat comentariul dumneavoastră. Sunt încântat atunci când rânduri ale mele primesc astfel de replici, replici-poem, vreau să spun. Și, da, am roșit un pic la câteva aprecieri.

@silvia caloianu: Mi-am notat, pentru viitor, observația referitoare la rima se știe/hârtie. Aici o las așa, de acum e istorie.

...de la început acest deal ,,ca o câmpie înclinată,,.
Cred că aș putea picta dealul cu mentă, și ,,căpița iminentă,, doar ascultându-ți poezia.:)
Cu stimă stela baba.

@stela baba: Mi-ar plăcea să văd pictura.