Liniște cu brumă
e mai târziu decât îmi permit să recunosc e mai liniște decât o tăcere prelungită dacă aș deschide fereastra întunericul ar face pleosc s-ar sparge ca un geam în care lumina s-a făcut zob apoi
Zidul năpădit de smochini
Așa zisa mea erudiție e o glumă proastă în fața acestui zid de piatră năpădit de smochini la care, dacă ai cap, îți dai căciula jos și te închini. Bărbatul care l-a ridicat nu știa carte. Știa
Pe deal
Dealul e ca o câmpie înclinată, ca o fotografie grăbită, stricată, reparată. E ca și cum te-ai fi așezat oblic pe o hârtie. În iarba înaltă s-ar putea pierde un copil, asta se știe. E arsă de
Ochii dor
dă-i bătaie zici și pământul crapă ca un pepene sub roți nici măcar nu picură e un șuvoi apa cântă uite-așa cu clăbuci ca sâmburii copți se aude pleosc ca după o prăbușire izbutită apare la
rochia ta încă neîmbrăcată
ne îmbrăcăm în timp ce intersecția vorbește prin fereastra deschisă cu păsările ieșite din teama nopții care foșnește ai încă stropi de apă pe sâni când îți potrivești sutienul negru e ca o
