Maestrul

Trăiește intens, în două lumi, în lumea reală și în lumea virtuală, bea și citește, bea și scrie, ba chiar și gîndește, creează; viața aceasta dublă ar epuiza orice novice în ale luptei cu sine și ceilalți. Cu tastele de aur scrie cuvinte de aur, pentru oameni cu gîndul de aur, cu înțelegerea de aur, transformă simple persoane în personaje, poeme în capodopere, cititori în supuși fericiți pentru deschiderea ochilor. Atunci cînd praful se transformă în dune, cînd oasele albe nu mai oferă șansa reînvierii, doar atunci lasă o lacrimă amară să atîrne de gîtul mortului, pe vecie, ca o greutate spre lumea de dincolo. Numele său ar putea fi piatră de căpătîi tuturor celor salvați, veleitarilor, dar cum numele său e sfînt i se spune cu sfială: „maestrul”.