Poezie
Poetul, Primăvara și eu
2 min lectură·
Mediu
Poetul e la post,
își amestecă moartea-ntr-un blid
și toarnă ultimul strop de ulei
spre a ține lumina aprinsă
în candela cu înfățișare de carte;
uneori îmi spunea
că limuzina lui e parcată-ntr-o vrabie,
așa că poate oricînd
s-o ia nebunește pe sub streșini
pînă-n cais,
spunea că zilele sortite nouă-s corăbii
învîrtindu-se-aiurea
prin mările reci ale lunii,
și-or să ne-adune sub pînze albastre
doar cînd s-o sparge o fereastră din vis...
mă lua pe genunchi născocind,
rătăcindu-mi ochii prin stele,
buzele lui erau atunci aripi
și nopțile-acelea într-o ureche
furișau în mine
magice fuioare de frig...
Ursuz cîteodată,
cu grădina-n spinare,
cu umbra lipicioasă a casei
ca o pieliță a neliniștii trasă pe chip,
poetul potrivește-n țărînă
cheia năzuroasă a zilei
și vorbe anapoda-i sar dinainte
ca iepurii,
poetul întreabă pe limba lui
și clopotul de sub talpă îl strigă
mereu mai cu noapte-n adînc...
Eu nici nu respir.
Printre șipcile gardului
Primăvara vine furiș,
mi se gudură la picioare,
cu botu-i umed îmi caută obrajii,
de-am să miros trei zile-a pămînt reavăn
și-a muguri, și-a răsuflare îngerească de tei;
Primăvara poetului mă iubește
ca pe un pui al ei;
ageră îmi dă ocol, sfîșie tristețea
și latră ulii
cu gheare lucii rîcîind pe cer,
de cînd mă știu
Primăvara poetului e o cățea de nădejde!
Poetul e la post.
Își amestecă moartea-ntr-un blid
și soarbe tăcut dintr-o carte,
deși sufletul lui ca blănița de ied
încă poate să învelească orașul
și lumea
pînă departe...
044.373
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 246
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 53
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorin Rosca (Rosentzveig). “Poetul, Primăvara și eu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-rosca-rosentzveig/poezie/13929867/poetul-primavara-si-euComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OADa, poetul este \"lumina aprinsă în candela cu înfățișare de carte\"!
O poezie de excepție!
Numai bine,
Ottilia Ardeleanu
O poezie de excepție!
Numai bine,
Ottilia Ardeleanu
0
MRinteresant, iar imaginea de la inceputul strofei a doua se impregneaza.
pare cam incarcata pe alocuri, s-ar mai putea fluidiza, de pilda sa se renunte la \'de ulei\', ..spre sfarsit(ul primei strofe) poate \'candela oglindita-ntr-o carte..\'s-o ia pe sub stresini\'(fiindca acel \'nebuneste\' este acoperit in buna-masura)..poate \'zilele sortite-s noua corabii\'(de ex.)..
\'Primavara vine furis,/ Mi se gudura la picioare,/ Cu botu-i umed imi cauta obrajii\'...si ce urmeaza..slabesc cumva atentia, versuri placute, insa e vorba de o anumita linearitate acolo ..greu sa renunti la ceva, ma intrebam la ce..
Cam asa vad eu, per total o poezie placuta.
pare cam incarcata pe alocuri, s-ar mai putea fluidiza, de pilda sa se renunte la \'de ulei\', ..spre sfarsit(ul primei strofe) poate \'candela oglindita-ntr-o carte..\'s-o ia pe sub stresini\'(fiindca acel \'nebuneste\' este acoperit in buna-masura)..poate \'zilele sortite-s noua corabii\'(de ex.)..
\'Primavara vine furis,/ Mi se gudura la picioare,/ Cu botu-i umed imi cauta obrajii\'...si ce urmeaza..slabesc cumva atentia, versuri placute, insa e vorba de o anumita linearitate acolo ..greu sa renunti la ceva, ma intrebam la ce..
Cam asa vad eu, per total o poezie placuta.
0
ASIn poezie viața este mai viață decât viața însăși și primăvara la fel pentru că poezia este un fel de a te uni cu întreg universul și în același timp o singurătate fără frontiere. Din punctul meu de vedere cred că este vital pentru un poet de a naște ecouri și de a o ști fiindcă deși nimeni nu se acordă mai bine ca el cu glasul singurătății, el este acela care are cea mai mare nevoie de a fi vizitat în poemele în care locuiește.
Mult mi-au plăcut aceste versuri unde:
< Poetul e la post,
își amestecă moartea-ntr-un blid
și toarnă ultimul strop de ulei
spre a ține lumina aprinsă
în candela cu înfățișare de carte; >
Dar preferata mea este :
< Ursuz cîteodată,
cu grădina-n spinare,
cu umbra lipicioasă a casei
ca o pieliță a neliniștii trasă pe chip,
poetul potrivește-n țărînă
cheia năzuroasă a zilei
și vorbe anapoda-i sar dinainte
ca iepurii,
poetul întreabă pe limba lui
și clopotul de sub talpă îl strigă
mereu mai cu noapte-n adînc... >
Ama
Mult mi-au plăcut aceste versuri unde:
< Poetul e la post,
își amestecă moartea-ntr-un blid
și toarnă ultimul strop de ulei
spre a ține lumina aprinsă
în candela cu înfățișare de carte; >
Dar preferata mea este :
< Ursuz cîteodată,
cu grădina-n spinare,
cu umbra lipicioasă a casei
ca o pieliță a neliniștii trasă pe chip,
poetul potrivește-n țărînă
cheia năzuroasă a zilei
și vorbe anapoda-i sar dinainte
ca iepurii,
poetul întreabă pe limba lui
și clopotul de sub talpă îl strigă
mereu mai cu noapte-n adînc... >
Ama
0
mai că mi-aș mai dori o scânteie de iarnă;
uf, paserile au început să mă mustre!