Poezie
Carcasa
sonet
1 min lectură·
Mediu
E iarnă cât a unei toamne haină
Cu cerul jos și plumburit, rupestru
E-al unui an întreg de azi semestru;
Dar orișicât mi s-ar părea de faină
Ideea unui secol ambidextru
Ce nu se mai împarte-n patru, caină
Trecute anotimpuri timpul. Taină
Rămâne cum va fi spectrul terestru.
Și gria boltă s-a lăsat pe stâncă,
Aproape de câmpie-și are margini.
Ce pot să fac e să o plâng în pagini
Cum își revarsă ploaia-n vale-adâncă.
Și-o ceață groasă înconjoară casa,
Acestui veac redefinind carcasa.
023.386
0
Neica Recheșean pare a-și
fi domolit cerbicia.
Cine știe, poate o nășim amândoi!
Sincer te invidiez, așa de tare
doresc să scriu un sonet...
Întodeauna mi-a fost frică.
Când văd cum lucri tu, Petrea,
mă lecui de orice dorință...
P.s. Ai un com la \"Satul\";
l-ai întâlnit pe bunul Mitică Pricop,
de care fac acolo vorbire?