Aurel Sibiceanu

Ai fi fost de mare fală
de-ți trăgea palma-n rafală?

De ce stă la \"personale\" acest poem
care \"divulgă\" o mână măiastră?

Suratic! Adică sur!
Mi-amintești de dispozițiile
ludice, în semantică,
ale lui Blaga - vezi \"plai sorin\".

\"stăm fericiți în umbra unui răspuns
cât un căscat de copil\"

La măsurarea duratei cu așa minunată
unitate de măsură nu m-aș fi gândit vreodată!

Felicitări - pentru poemul acesta și pentru
proaspăta carte. La mai multe!

P.s.: \"a si\" e parcă legat - asi*

O parabolă densă și dură
a unui prezent visceral,
a unei scări a valorilor
inversate, un prezent
în care ne anomizăm
unii altora identitatea...

Mai jos citez un fragment
cu valențe oraculare:

\"unde ei nenăscuții
ca niște fiare
mârâind își adulmecă
prada lor pe pământ\"

Nu știu de ce, dar poemul acesta
are o măsură trakliană modernă;
poate prin solaritatea bine
drapată, deși tema este de
penumbră sentimentală.

Nici un cuvânt în plus,
nici unul în plus...

Felicitări

Un poem care curge excepțional
și trădează o \"mână\"
din ce în ce mai sigură.

Deși nu folosești hexametrul dactilic,
cred că acest poem i-ar plăcea și lui
Lucrețiu, demn discipol al lui Epicut.

De altfel,modul de viață al lui
Marius Nițov stă, după cum se poate observa
în mai toate poemele sale,
sub semnul plăcerii bine cumpănită
de nevoile spirituale.

Felicitări!

Lu vărul Vasilică
i-a venit soacra-n ospeție
acum vreo două luni.
Se aude că mai stă, sărmana,
până-i face lui verică
poamana de șase săptămâni!


Mata să fii sănătos tun,
Nea Nelule!

Mulțam pentru înstelare
și pentru acest poem
ca o stampă japoneză...

\"ca o copilărie căreia i-am sfîrtecat intestinele\"

Știu că această expresie dă dramatismul maxim,
stării trăite...
Totuși, cuvântul \"intestinele\" e prea dur...
Sunt sigur că poți găsi un alt cuvânt,
poate mult mai nimerit...
Te las să încerci...

Îți păstrezi prospețimea verbului și a ideilor
și pot spune că ești în primele zece
\"nume adevărate\" de pe acest site...

Sibi, cititor constant

Bun început de școală
și frumoase realizări Emiliei!

Multă putere de muncă și spor, Doamnă Învățătoare,
pentru noul an! Sărut mâna!

A.Sibi,prin nepoți elev în clasele: II și V

Mulțumiri, târzii, e drept, pentru onoarea
ce mi-ați făcut cuprinzându-mă în paginile
acestei reviste de o aleasă ținută.

Dea Domnul să dovediți greutățile materiale
si să aparăți necontenit.

Cred că singurătatea domnului Ghecev
nu s-ar mântui nici dacă ar folosi un nap
în locul cartofului.
Napul ar îmbătrâni ca un șal de muselină,
uitat de Anna Karenina pe calea ferată
deodată cu ultima mângâiere
a lui Vronski
iar singurătatea ar crește
până ar înghiți
și Steaua Singurătății...

Bietul domn Ghecev!

Ia, m-am molipsit și eu de la Kati!

N.b. Nu prea \"se există\" \"apa secată\";
albie secată, râu secat, mare secată, lac secat,
așa se poate.

Nu-mi ajungea că este toamnă,
trebuia să mă mai dărui și cu acest
tulburător poem!

Un epic excepțional crescut,condus,
metafore distinse,
discrete dar pline de forță...
Gândesc ce actor ar putea să
interpreteze acest text de excepție...

Mulțumesc pentru \"puținul adolescent\" din mine
pe care mi l-ai redat azi, aici...

Mulțumesc!

Pentru \"neliniștea\" ta - o adresă!

http://www.youtube.com/watch?v=GoRa8pLbDA4

\"Ce ar putea fi invocat si se stie mai putin cu privire la aceasta domnie este ca ea, mai ales in ultimii ani, a coincis cu un puternic avant economic, ritmuri rapide de dezvoltare economica, care anuntau o sensibila reducere a decalajului intre Europa Occidentala, Europa Centrala si Romania, sub raport economic, cu realizari remarcabile. In al doilea rand, o tendinta si un efort de modernizare a vietii culturale, a arhitecturii, de pilda. Bucurestiul modern este in mare parte opera, daca nu direct a lui Carol al II-lea, dar a tendintelor sale de innoire in planul acesta. De asemenea, nu poate fi neglijat avantul culturii romanesti, inclusiv cu sprijinul lui, in diverse domenii. Ma gandesc acum la Fundatiile Regale, care au sustinut activitati culturale, editii de opere fundamentale ale scriitorilor romani. Sa mai dau un exemplu: scoala lui Dimitrie Gusti, scoala sociologica exceptionala care a avut un rol de inainte mergator in sociologia vremii, acele analize si studii consacrate satului romanesc, urmarit din cele mai variate aspecte. Acest lucru a fost remarcat si peste hotare.

Cred ca atunci cand va fi analizata in ansamblul ei opera culturala a epocii, avantul pe diverse planuri va trebui retinut pentru o imagine echilibrata asupra lui Carol al II-lea.\"

Șerban PAPACOSTEA

Să nu-i uităm și meritele priapicului!

Eu văd aici Turnurile Gemene...
Au și trecut nouă ani!

Poem ironic, nu-i rău.

Atenție la caii verzi de pe pereți!
Nichita a încercat să încalece un cal -
calul de pe o carpetă cu \"Răpirea din Serai\",
prin 1981, la \"2 Mai\" sau \"Vama Veche\"!
Și-a rupt piciorul și pe gipsul în care a fost învelit
au scris poeme toți prietenii lui: Pituț,
Ion Drăgănoiu, Nino Stratan, Tomozei, etc.
Văzut cu ochii personali!

Miezul de aur al poemului este mai jos.
Aceeași putere profundă de sugestie,
cuvinte severe care țes o melancolie...
tonică, ne-patologică...

Abia aștept o iarnă poetică
marca Ela Solan...
Am trecut cu sfială, pioșenie, și pe la
poemul \"o astfel de zi\".

cu prețuire

\"stau în mijlocul ploii cu fața spre cer
fărâme de oglindă trec prin ochi
un chip familiar o voce o atingere
mama desculță pe câmp
\"viață sub tălpi
viață în pântec
tata strângând soarele-n pumni
și veșnicul verde al zâmbetului tău omule
și cald și bine lângă nesfârșitele tale tăceri
e toamnă din nou
cuvântul ruginiu se așează în noi
ai mei privesc temători pământul învelindu-se
în șoaptele muribunde ale verii\"

Ahaaaa! Ai scos Phoenix-l
din scrum și din atelier!
I-ai lustruit pliscul,
i-ai colorat aripile,
i-ai ascuțit ghearele.

Zbor înalt, \"bătrâne\"Dăncuș!

cu frățietate, sibi

Un poem pe care nu-l pot comenta
decât cu lumina apusă a tatălui meu,
cu secundele unei lumi încremenite...

Un adevărat tur de forță, acest material.
Mă miră că nici un tânăr scriitor de pe aici,
și câțiva sunt cu adevărat!, nu a simțit
nevoia să lase un semn, o impresie,
despre aceste \"vremuri literare\"...

Văd, în schimb, că tinerii,
în numele cărei sincronizări și cu cine?,
au devenit importatori de cuvinte englezești...
Dacă în perioada stalinistă ni se impuneau
oficial canoane sovietice, acum ne tăiem
singuri copacul limbii,
uitând că tradurea este calea de sincronizare,
iară nu scriitura împestrițată cu lexeme, expresii...

La bună vedere

Domnul să-ți împlinească dorința!

Avem de-a face cu ars poetica aici! Fără glumă.
Nu am decât nivel de acordat meteoriți!
Așa că ai unul pe alese...

Scoate preeria; câmpiile noastre,
bărăganele, ce au?