Poezie
în numele lor și al meu
1 min lectură·
Mediu
și plouă din nou
și frunzele stau zgribulite pe crengi
toamna a trimis hăitașii după noi omule
fără să privesc înapoi le simt răsuflarea rece pe glezne
ai mei sting luminile se ascund în spatele perdelelor
și nu știu de ce mă apucă așa o milă de ei
stau în mijlocul ploii cu fața spre cer
fărâme de oglindă trec prin ochi
un chip familiar o voce o atingere
mama desculță pe câmp
viață sub tălpi
viață în pântec
tata strângând soarele-n pumni
și veșnicul verde al zâmbetului tău omule
și cald și bine lângă nesfârșitele tale tăceri
e toamnă din nou
cuvântul ruginiu se așează în noi
ai mei privesc temători pământul învelindu-se
în șoaptele muribunde ale verii
și nu știu de ce mă apucă așa o milă de ei
mă trage afară din trup
mă aruncă sub copitele toamnei
și mă ridică
în numele lor omule
în numele lor și al meu
033.998
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Solan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Solan. “în numele lor și al meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-solan/poezie/13953106/in-numele-lor-si-al-meuComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LTLTLuna Tudor✓așa ai zugrăvit sau așa am interpretat eu, o toamnă umedă, ce iese parcă din pământ, cum o simți sub tălpi...și, parcă ferindu-te, căldura din tine, din soarele strâns în pumn, din \"veșnicul verde al zâmbetului tău omule\". bravo, în numele tău :)
0
ASMiezul de aur al poemului este mai jos.
Aceeași putere profundă de sugestie,
cuvinte severe care țes o melancolie...
tonică, ne-patologică...
Abia aștept o iarnă poetică
marca Ela Solan...
Am trecut cu sfială, pioșenie, și pe la
poemul \"o astfel de zi\".
cu prețuire
\"stau în mijlocul ploii cu fața spre cer
fărâme de oglindă trec prin ochi
un chip familiar o voce o atingere
mama desculță pe câmp
\"viață sub tălpi
viață în pântec
tata strângând soarele-n pumni
și veșnicul verde al zâmbetului tău omule
și cald și bine lângă nesfârșitele tale tăceri
e toamnă din nou
cuvântul ruginiu se așează în noi
ai mei privesc temători pământul învelindu-se
în șoaptele muribunde ale verii\"
Aceeași putere profundă de sugestie,
cuvinte severe care țes o melancolie...
tonică, ne-patologică...
Abia aștept o iarnă poetică
marca Ela Solan...
Am trecut cu sfială, pioșenie, și pe la
poemul \"o astfel de zi\".
cu prețuire
\"stau în mijlocul ploii cu fața spre cer
fărâme de oglindă trec prin ochi
un chip familiar o voce o atingere
mama desculță pe câmp
\"viață sub tălpi
viață în pântec
tata strângând soarele-n pumni
și veșnicul verde al zâmbetului tău omule
și cald și bine lângă nesfârșitele tale tăceri
e toamnă din nou
cuvântul ruginiu se așează în noi
ai mei privesc temători pământul învelindu-se
în șoaptele muribunde ale verii\"
0
ESLuna Tudor...in final, ceea ce conteaza este interpretarea cititorului. Iti multumesc pentru trecere si pentru semnul lasat.
Aurel Sibiceanu...tristetea aceasta luminoasa nu este doar fidelul meu companion ci si motorul scrierilor mele. Multumesc pentru lectura si pentru cuvintele frumoase.
cu pretuire,
elsa
Aurel Sibiceanu...tristetea aceasta luminoasa nu este doar fidelul meu companion ci si motorul scrierilor mele. Multumesc pentru lectura si pentru cuvintele frumoase.
cu pretuire,
elsa
0