o astfel de zi

o zi ca asta în care ploaia îmi transformă inima într-un ciubăr și îmi trece prin ochi precum pașii târșâiți ai bunicii o astfel de zi mă agață de umăr și mă deșiră până la capăt rămân despovărată de toate zilele care s-au așezat peste mine ca o haină prea grea și prea groasă cu prea multe buzunare doldora de inutile așteptări rămân degetarul înfipt în degetul obosit al mamei ce coase în neștire ciorapii tatei ca să uite că el a plecat rămân zâmbetul lui resemnat de pe patul spitalului și mâna frumoasă trecută prin părul argintiu într-un ultim gest pământesc rămân liniștea mirată de după privind ceasul lui de mână pe care nu îl mai puteam auzi ticăind rămân stropii de lumină jucându-se în palmele mele adunându-se într-o ciuleandră din care să plouă spre cerul culcat pentru o veșnicie în mine