în toamna asta iar nu iubesc

întunericul din cameră devine patern - interesantă filiație. romantism și individualism. și neiubirea tomnatică pe linie masculină. plăcut. îndeosebi versurile:mă așez pe bănci și las să înceapă în mine
ploaia pe care am adunat-o de atâta vreme
în pușculiță / pe marginea patului
lama de ras are un început de rugină, inclusiv sângele care curge în sus
silvia

Nu știu de ce, dar poemul acesta
are o măsură trakliană modernă;
poate prin solaritatea bine
drapată, deși tema este de
penumbră sentimentală.

Nici un cuvânt în plus,
nici unul în plus...

Felicitări

silvia, multumesc de citire si semn lasat
dl. aruel, decorul este de penumbra si soarele o exceptie care confirma regula (de aceea este soare sergent).
va multumesc de citire

Tonul e prea egal, monoton, neutru. Parcă e scris în pauza dintre două stări, dintre două poeme.
Sună a clișeu \"rugina transformată în trandafir\". Ceva mai proaspătă e \"ploaia adunată în pușculiță\". Personificarea întunericului nu e credibilă.

Versuri cu adevărat puternice:
mi-aș tăia venele dacă aș ști
că sângele va curge în sus și va forma un cer

Poate că e necesară o plimbare urgentă prin metrou?
Mai citim, Irina N.

\'\'rugina transformată în trandafir\'\' cliseu??? de ce? esti sigura?
\'\'Personificarea întunericului nu e credibilă.\'\' de ce nu e credibila?
si totusi tu ai nivel de stelutar. de ce?

\"în toamna asta nu mă iubesc\" și aș fi vrut să-l folosesc dar e prea aproape de starea ta și renunț. Un text bun, prefer ultima strofă.

nu ai folosi titlul. plus ca eu nu cred ca se potriveste cu poezia mea. chiar te rog sa o faci daca simti ca vine din inspiratie.
multumesc de semn

e un text bun, ștefan...
pleci de la acel întuneric patern care te plimbă prin parcuri și închei firesc cu o singurătate apăsătoare, sufocantă. Aici întunericul e o ipostază a singurătății, sau invers, dar asta nu are importanță. Ploaia din pușculiță, lama-trandafir, sângele-cer, toate atrag... Cel puțin pe mine care văd aici un text reușit ca stare, imagine, profunzime, intensitate, firesc

alex

raspund cu intarziere si imi cer scuze. ma bucur ca ai citit poemul acesta micut si ca ti-a facut placere.
cu sinceritate

cred ca trebuie sa scapi de versul acesta pentru ca este fara sens/logica...
\'mi-aș tăia venele dacă aș ști
că sângele va curge în sus și va forma un cer\'
in spatele lui motivatia este de neinteles-defapt poti schimba cu -\'m-as taia daca as sti ca sangele va curge in sus si va forma un cer\'
altfel spus- imi place versul pentru ca il vizualizez dar semnficatia lui nu are alt scop doar ajuta la vizualizare si crearea unei stari-iar ideea sinuciderii ...hmm nu o vad incadrata astfel