Domnul Ghecev și cartoful

ecaterina, mi se pare că ai descris foarte bine tabloul unei singurătați. foarte vizual, sugestiv. cred că merge mai bine \"căuta sa facă o simfonie din...\"
te citesc cu plăcere (îmi pare rău că și cartoful și domnul ghecev sunt atât de singuri :)
daniela b

Cred că singurătatea domnului Ghecev
nu s-ar mântui nici dacă ar folosi un nap
în locul cartofului.
Napul ar îmbătrâni ca un șal de muselină,
uitat de Anna Karenina pe calea ferată
deodată cu ultima mângâiere
a lui Vronski
iar singurătatea ar crește
până ar înghiți
și Steaua Singurătății...

Bietul domn Ghecev!

Ia, m-am molipsit și eu de la Kati!

N.b. Nu prea \"se există\" \"apa secată\";
albie secată, râu secat, mare secată, lac secat,
așa se poate.

de abia pe la jumatate incepe sa prinda contur.
daca ai fi largit un pic mai multlumea acestui domn, era si mai ok.
are ceva din atmosfera lui kafka si ceva din filmele kirei muratova.
dar, stangaciile inca se vad, in special in partea de inceput.

singurătatea are clocot interior. secătuirea este iminentă.

remarc ideea. și mi-a plăcut acest \"ce vrei, asta e treaba cu singurătatea, un cartof bolborosind\", în: \"Cartoful era cartof.\"!

Ottilia

mă întreb ce-ar fi fost această poezie dacă singurătatea (înțeleg că e motivul ales de autoare)transpira din conținut și dacă nu s-ar fi ajuns la o concluzie chiar la sfârșitul textului...

O poezie simpla despre lucruri simple si irevocabile. Ce poate fi mai frumos? Daca sunt stangacii incipiente, poate. Eu vad mai degraba o simplitate graduala care se devine prizoniera singuratatii. Cu bine Ioan

...care devine

cu scuze că îmi permit, însă ar lua și mai mult spațiu să formulez altfel, iată cum aș vedea șlefuită prima parte, pentru a scăpa de sincope:

Domnul Ghecev fierbea un cartof.
În timp ce muștele se revoltau după geam,
cartoful clocotea liniștit
într-un castron prea mare pentru singurătatea lui.
Cartoful era urât.
Din când în când domnului Ghecev îi venea să bage un deget în apă,
dar apa tot clocotea, creând o frică reală.
își imagina cartoful un glob. Căuta sudul.

(în lectura mea am eliminat acel singur pentru a evita insistența deranjantă (singurătatea vine oricum la doar câteva cuvinte după), bâzâitul a revoltă pentru că sună pretențios (plus că se știe că muștele bâzâie), am citit creând tot pentru concizie (în loc de \"ceea ce crea\"), iar la imaginat... sună prea nefiresc gramatical, dacă mi-e permis să spun astfel, felul în care e formulat acum în text)

dar e aici o grijă pentru actul de a observa și de a crea corespondențe, o grijă care mie una îmi spune că s-a creat, cu atenție și printre altele, și detașarea necesară. ceea ce ajută la asumarea actului final, textul. și e un plus.

as incepe cu trimiterea la \"fierbere\"
si te-as intreba \"de ce fierbe copilul in mamagliga?\"
si asta as face-o ca sa intelegi ca
secventa asta, cu cartoful

\"Cartoful îmbătrânea în apa secată
ca un fular prăfuit
uitat pe speteaza unui scaun,\"
parca ar fi marea care-i statea Domnisoarei Veterany
pe spatarul scaunului si-i era teama sa nu o muste rechinii.



punctul forte este in regia asta: \"își imagina cartoful un glob. Căuta sudul.
Cartoful era cartof.
În cele din urmă domnul Ghecev s-a plictisit să se uite
Acum asculta bâzâitul muștelor de după geam.
Căuta să facă o simfonie din bâzâitul muștelor.
Muștele îl rătăceau.\"


iti urez, cand vei semna (K), sa fie clar ca-i Katerina. stii bine ca daca zic: sa fie! asa va fi. Felicitari Li-annei pentru steluta. Frumoasa intalnire.
\"dar singurătatea nu seca,
singurătatea nu seca deloc.\"

un poem de luni
de inceput de saptamina
imi fac repede un ceai ca sa nu mai aud singura musca salvata din furtuna de azi noapte
si ce potrivire: eu am fiert 5 cartofi, erau deja uitati pe balcon, ma simt obligata sa-i maninc, altfel se stafidesc si mama in cap imi sopteste: gindeste-te la bani!

poemul tau m-a impresionat

Daniela, am urmat sugestia ta referitor la articulația simfoniei, chiar ajută la sonoritate.

Adriana, nu mă așteptam ca domnul Ghecev să fie primit așa călduros, dar în mare parte revenirea lui ți se datorează ție, că tot mai pomeniși că îți place într-unul din comentarii. Cartoful era singurătatea, dar, firește că și singurătatea poate fi luată ca personaj.

Aurel, foarte reușit poemul tău cu motive aidoma. E chiar mai bun decât al meu. Foarte bun!
N.B. Îmi zic că poate exista cam orice în poezie, măcar în poezie. Nu?

Sophie, nu sunt sigură dacă m-am uitat la filmele Kirei Muratova, dar Kafka ar putea să fie, măcar pentru că îmi place să-l citesc, deși mi-e greu să suprapun ori să compar prin raportări la autori așa mari. În prima jumătate am introdus corecturi la sugestia Mădălinei. Sper că îți place acum (deși zău că mi-e frică să ajung să scriu ca să plac cuiva sau să-mi conformez scrisul în funcție de așteptările cititorilor, dar astea-s riscurile mediului literar). Cât despre volumul, lungimea și capacitatea de spunere a textului (ca să-i zic așa), o să lucrez să fie mai larg, o sugestie foarte bună.

Ottilia, mă bucură faptul că o tematică banală și atât de uzată încă mai posedă acel clocot interior despre care spui.

Costin, acuma mă întreb și eu același lucru.

Ioan, ai văzut ca și mine, dar cu alte cuvinte. Un comentariu simplu și irevocabil. :)

Mădălina, să-ți mai permiți să formulezi orișicum, eu doar mă bucur să pot învăța. Sunt clare și convingătoare corecturile/argumentele tale.
Cred că anume prezența unui personaj ajută la un anumit nivel de distanțare, ori detașarea despre care zici. Tare mă bucur că apreciezi & să știi că am pus plusul în buzunar.

Ioan, mi-ai amintit acuma de jocul lui „să fie”, de preziceri și dialoguri. Punct forte să fie, de este, și, dacă vrei, semnez aici cu K, doar pentru tine (dincolo de cacofoniile citibile).

Anni, plăcut comentariul tău în care ai lăsat și o bucățică din viața ta. Chiar ca un poem brut.

Mercy mult de lectură și că v-ați făcut timp să vă opriți aici.

pe alocuri din topor(\'sa bage un deget in apa\',\'cauta sa faca o simfonie din..\'), se pot gasi si alte formulari care sa nu strice tonul), dar cu poezia asta mai ai o sansa

chestia cu fularul e ca nuca de cocos in marmita piratilor

oricat ar fi de suparat \'deloc\' mai bine ar merge \'niciodata\'
fiindca \'deloc\' e ca un clopot cu limba scoasa sau cu ea plina, mancand din lemnul clopotnitei, nu are ecoul pe care l-ar cere poezia, unul care sa te descatuseze, sa elibereze poezia de tensiunea acumulata

Citesc aici și cu voce și fără, dar nu știu cum nu mi se leagă mai bine \"niciodată\", cu toate că nu mă împac cu \"deloc\". Îți respect părerea și îți mulțumesc pentru că nu ai ținut-o doar pentru tine. Despre formulările ca din topor din prima paranteză ai dreptate în mod absolut, și eu simt stângăciile, dar, din păcate, la ora actuală nu pot scrie mai bine de atât, chiar dacă aș mai sta să prelucrez de câteva ori poemul, ceea ce nu mă îndoiesc că o să și fac, dacă va fi să iasă cândva un ciclu de versuri cu acest personaj. Mulțumesc încă o dată.

E cam mult zgomot pentru...ce? Nu vad cum un cartof poate sa fiarba intr-un castron, dar asta nu ar fi nici o problema. Ar putea fi ceva ceva...ca intr-un film de Kusturica, in care obiecte te miri unde, prind viata, si relationeza in subconstientul personajelor care fac fel de fel de asociatii. Ar putea fi singuratatea cartofului care isi desavarseste prin fierbere scurta existenta de la scoaterea din pamant. La fel si mustele care traiesc intr-o lume paralela fizic(spatele geamului) celei anoste traite de Ghencev, care isi pune intrebari existentiale...!? Nu stiu, ar putea fi ceva... dar comentariile la...comentarii, pun mai mult sub semnul intrebarilor Cine, ce, unde(nu ar fi nici o problema) cat Why..care ar trebui sa demonstreze cauzalitatea. Oricum te saluta, templierul

fă exerciții de imaginație, nu e greu să-ți imaginezi cum fierbe un cartof într-un castron. spor si salut, salut.

nu, păi asta tot zic și eu... e greu sa-ți imaginezi cum ți-ai imagina că fierbe un cartof într-un castron! In rest totul e poem chiar si neputința de a întelege ca intelegerea are nevoie de înțelesuri. Poate ca stângăciile din exprimare , sesizate de alții, sunt asumate , ele devenind un protest. Că dacă e așa e marfă.Un protest la ce, veți intreba!? Ei, na, la ... la domnul Ghecev.

Ioan, nu știu cum să explic. Sunt asumate, stângăciile, dar nu sunt intenționate, adică nu de protest e vorba. Mulțumesc frumos pentru lectură și ție.

E o poezie tristă, dar în același timp frumoasă. Mă face să cred ca domnul Ghecev așteaptă ceva sau pe cineva în timp ce se fierbe cartoful. Poate îi era foarte foame, cred că mulți oameni sunt în \"pielea\" domnului Ghecev care așteaptă nerăbdatori fierberea unui amărât de cartof...succes în continuare!